Omul eu

Toti sintem asa..E o chestie de atitudine..Pentru ca ne manifestam asa cum sintem..Si tu, si eu..Doar..
Ma misc, si simt asa, pur si simplu..Exist dupa felul meu, propriu..ca si tine..Pentru ca, vezi tu, sintem la fel..Absolut identic..Ne putem privi in ochi, ca in oglinzi sociale..Ce relaxant, si placut..Ca si cum am trecut, impreuna, atitea probleme sociale..
Sint aici..Te vad..Ma vezi..Stiu..Sint ca sa fiu, si ca sa inteleg cum e sa fim impreuna..Sint deschis, si uitat de lume, si de atitea lumi..Cui sa-i mai pese..Sint aici asa ca si cind as fi fost de cind lumea..Asa, eu, ca mine..Eu, cu toate..Fiinta care mai poate intelege cit poate, asa cum isi doreste sa se inteleaga pe ea insasi.. Omul plutit, printre toti, si care nu stie cit de mult a fost, sau va fi..
Mai am, inca, in buzunare, speranta unor lumi la care mai visez, parca, inca..