Mi-a amortit mina dreapta..Mi-am schimbat pozitia..Singele a revenit, si simt intepaturi mici..Isi revine.. Deschid ochii..Ce albastru..Si nori..Am visat ca eram in patul meu din apartamentul meu, din bloculetul meu, de acolo..Aici e cer deasupra..Cum dracu am ajuns? Imprejur sint dune..Munti si dealuri de nisip, peste tot..
Apoi mi-am amintit tot..Si examenul de cosmonaut, si licenta, decolarea, zborul..Anii de singuratate pe nava aia plina de instalatii complicate, in cautarea civilizatiilor..Si toate certurile cu toti desteptii aia specializati pe toate domeniile posibile..Dupa care, defectiunile, si esuarea pe o planeta desertica..Si plecarea mea de pe nava, prin desert..Nu mai stiu de ce am plecat..Poate pentru ca nu le mai suportam vaicarelile idiotilor aia.. Mi-era asa o sila..De fapt, de atita timp mi-e la fel de scirba, de toate, si de toti..La ce dracu atita evolutie cind toti au ajuns sa se haituiasca intre ei, ca animalele..Cica am revenit la stadiul de jungla technologica.. Si toti au in minte doar asta, pe cine sa vineze, si ce trofeu sa obtina, de parca asta le-ar face viata mai buna.. Ce cretini..Sint in stare de orice, cu toata educatia, si pomposenia exhibata gretos..Aici n-au decit sa-si scoata diplomele si sa le arate desertului..Ce porcarie..Acuma parca am inteles de ce imi era asa de sila.. Niciunul nu a avut curajul sa mearga cu mine..Le era frica..De fapt frica e cuvintul, cred, ca ma apuca si pe mine, cind ii vedeam, asa in toata siguranta aia cu care vorbeau in formule..Si eu iubeam stiinta, dar nu ma lasam dus chiar asa, cit sa-mi uit conditia, si sa tratez cu aroganta pe oricine..Dar ma apuca o frica infinita cind realizam cit de robotizati si artificiali au ajuns..Si imi dadeam seama de dezgustul indus de atitia ani de contact cu ei..Ce timpenie..Desi eu imi vazusem de ale mele, si i-am tratat cit am putut, cu indiferenta si comunicari profesionale..Si asta probabil le aducea un fel de invidie, ca parea ca ii macina, si ii vedeam cum cauta orice motiv sa ma domine, in orice fel..Probabil ar fi ajuns sa ma loveasca, daca nu le-as fi aratat ca ma pricep sa lupt destul de bine..In fine, ajunsesem, dupa un timp, la un fel de armistitiu impus, cu toate ca stiu ca ma pindeau continuu..Si asa, intr-o raceala indiferenta am ramas sa convietuim, toti, pentru binele omenirii, zice-se..Dar s-a intimplat esecul asta, pe care nu l-am prevazut, cu toate computerele de la bord..
Acuma ma simt mai bine..Sint dupa a 3a zi de mers prin desert..Mai am rezerve pentru inca 33 de zile.. Acuma imi dau seama..Poate ca aia, pe nava aveau dreptate..La ce dracu am plecat? Ca sa ce? Ca nu pare sa existe viata, si cu atit mai putin civilizatie..Iar in nisipul asta e putin probabil sa fie vreo fiinta, cit de mica, cu care sa incercam sa gasim o cale, sau o metoda, sa ne scoata din impas..Asa e, au avut dreptate, toti, in prostia lor..Poate ca totul e o incercare absurda..Ce prost am fost, sa plec..Mai bine ma izolam undeva, pe nava, si imi traiam viata, asa, meditind..Pina s-ar fi terminat rezervele..De fapt, poate e prea tirziu..Acuma merg inainte, orice ar fi..Ce mai conteaza unde voi muri..Mai bine sa ma simt eu, asa, impacat cu iluziile mele..Ca si acasa, daca eram, si muream intr-un fel sau altul, tot acelasi lucru ar fi fost.. Hahaha, ce imi vine sa rid cind imi aduc aminte de cum vorbeau toti, despre moarte..De parca faptul ca unii au murit ca "eroi" sau "lasi" mai conteaza..E acelasi rahat..Cind esti mort nu mai valorezi nici cit o ceapa degerata, oricine ai fi fost.. Dar toti se iluzioneaza ca ar putea fi amintiti de aia de dupa..Ca sa ce? Daca eu, aici, mor, e gata, pentru mine lumea s-a terminat..Putin ma mai incalzeste ce va veni dupa..
Acuma nu imi mai pasa de nimic..Mi-a revenit sila aia..O sa merg inainte..Poate voi descoperi ceva, ca sa imi dea iluzia ca nu am trait degeaba..Asa, ca si cind ar conta, dupa toate..
No comments:
Post a Comment