Fiintele clipe

Zborul e o alta varianta a fiintelor din noi..Una simpla, si atit de adevarata..De admirat, si de amintit, pentru ca e atit de diferita, si fabuloasa in tot extazul pe care il creaza..Atit de complet diferita de tot ce noi, fiintele legate de planeta albastra, au avut sansa de a experimenta..
Zborul e o deschidere spre toate drumurile posibile..E ca un inceput pe care l-am visat, dar nu l-am putut anticipa, pentru ca parea suprarealistic..Zborul zbor, in care toate dispar, si ce ramine real e doar viziunea unor nori care dispar, ca sa lase vederii un cer plin de stele si galaxii..
Am imprejur tot..Sint intr-o cabina ingusta plina cu cadrane luminoase care imi arata parametri, si caracteristici..Sint intre nori, si spatiul intunecat..Dedesubt e o lume a omenirii..Deasupra e un infinit care nu a fost, inca, explorat..Ma simt cum plutesc, asa, nestiut de nimeni, printre toate..Cit de mult ma inconjoara.. Oare cum va admira privelistea asta cineva, peste 1000 de ani?
Sintem fiintele timpului..Peste 1000 de ani totul va fi cu totul altfel..Alte technologii, alte mentalitati, alti oameni..Lumea sterge trecuturile, pentru ca evolueaza repede..Si lumea are, inainte, atitea de descoperit, incit cu greu isi va aminti, de ce a fost..Iar noi, cei de azi, sintem, asa cum au fost toti cei de dinainte, variante de treceri..De la un trecut, prin prezent, spre un viitor ce devine, un pic, anticipabil..De noi, cei de acum, care vom fi uitati atit de repede..Noi-noi, noi clipele, noi-momentele trecatoare ale unor variante de existente prin timp...Noi cei care am existat in 2014, anul de la inceputul istoriei..