E frumos asfintitul asta..Seamana cu cel de acum, mmm, nu mai stiu..Am si uitat cind m-am uitat cu atentie la asfintit..Bine, au fost si unele evenimente intre timp..Iar acuma parca m-am intors un pic inapoi in timp, la vremurile romantice..E un asfintit frumos..Pentru ca seamana cu cele din timpurile eroice ale fiintei, cind mai construiam cu rabdare, amintiri..E tot ce poate fi mai frumos, pentru ca e adevarat, e acum, si e din mine, cel de demult, cel care s-a mai ratacit, intre timp, pe unele drumuri, dar care, probabil, s-a regasit..
Uneori unele amintiri vin gramada, ca si cum s-au tras unele pe altele, legate intre ele prin detalii, ca la trecerile dintre scene cinematografice..Vin in sir indian, ca barjele unui convoi pe fluviul timpului..
Poate ca amintirile iti vin si cind ai anumite stari, si o anumita liniste..Cine stie..E bine ca le avem, pentru ca valoarea lor e inestimabila..Asa ceva valoreaza greutatea lor in diamante..Sau nu..Sau depinde pentru cine.. Oricum, ce mai conteaza..Si asta pentru ca, pentru un nou inceput va trebui sa cam uitam tot, si sa ne deschidem mintea iar..Desi, poate ca stergem doar superficialul din fiinta..Tot ce se poate..Si poate pastram doar ce e esential si adevarat..Iar intre esentiale, amintirile sint neaparat..
In fine, am plecat de la admiratia asfintitului, ca fiind o reintoarcere la noi, si la amintiri..E bine..Mai avem un pic, si iesim iar sa ne bumbacim cu toti ceilalti, asa, punind pasiune adica..Acuma sintem in clipa de dinainte, cea in care meditam, in liniste..Ne interiorizam bine, si deschidem supapele de la rezervoarele de energie.. Ce frumoasa e Galaxia..
No comments:
Post a Comment