Nu stiu, simt, asa, ca uneori as avea atitea de comunicat lumii..Poate asa, cum si lumea ar avea atitea sa imi spuna..Sintem atit de entuziasti, in tot..Doar ca nu sintem capabili sa ne ascultam, nimeni pe nimeni..Vorbim ca si cind am fi izolati intr-o camera, si am striga atitea adevaruri..Eu catre ceilalti, si toti catre toti..Sintem constrinsi sa existam in locuri izolate fonic, dar, in care, cu convingere, spunem absolut tot ce credem..
Asa e spatiul nostru, al surzilor..Unde poti urla orice, pentru ca, asa, nicicum, nimanui, vreodata, nu pare a-i pasa de celelalte vociferari..Traim in lumi, in propriile lumi, inchise la tot ce ar putea veni, vreodata, dinafara..
Sintem autisti..Si ne traim doar propriile experiente, ca si cind ar fi unicele..Separati de tot..Traind asa, ce doar credem ca ar fi fost, vreodata, adevarat..Inchisi in propriile spatii..Si singuri, si cautatori a intelege ce sintem, noi, asa separati de ceilalti..
No comments:
Post a Comment