Nu stiu, uneori n-am curaj sa citesc ce am scris, pentru ca stiu ca am lasat unele ginduri sa curga, asa, fara cenzura..Pur si simplu..Si de multe ori gindurile astea vin cu viteze supersonice, ca apuc sa scriu ce prind, asa, pentru ca nu pot sa alerg asa repede..In fine..Daca regasesc vreo logica, ma felicit..Alteori zic ca asa tre'sa fie, si sa completeze ceilalti piesele lipsa:)))) Da' intentiile sint dintre cele mai bune, si frumoase..
Bun..Pentru ca sintem fiinte mature, si vaccinate, tre'sa pornim de la premisa ca viata e un mare pustiu, pe care il umplem, fiecare, asa, dupa inspiratie, cu unele utopii..Si na, asta ne da energie sa continuam, pentru ca altfel ne-am da cu capul de toti peretii, sau ceva..Dar, asa, ne agatam de ce gasim, de oriunde, si ne autopropulsam, fie si cu suturi in fund..Orice metoda e buna daca functioneaza..Clar..E adevarat ca si fiinta noastra are instinct de conservare care se activeaza in momentele critice..
Dar viata ramine acelasi pustiu exterior, orice am face..Si asta nu putem schimba..Dar..Putem ignora tot, si ne putem concentra pe ce merita..Si atunci, toate se rezolva..Fiecare isi are retetele lui..
Dar ce spuneam de fapt? De unde plecasem? Am uitat, pentru ca m-a furat peisajul..E duminica, si iar ma apuca depresiile de dinainte de o alta saptamina..Hmm..Ia sa mai gustam un pahar de Porto..Veritas in vino..Hai noroc!
No comments:
Post a Comment