Au fost, demult, niste intimplari..Intimplari intimplate intr-o lume, din care faceam si eu parte..Si toate erau cvasi-perfecte..Peisajul, oamenii, momentele, dialogurile savuroase..Toate ne inundau absolut toate simturile, si gindurile..Apoi intimplarile au trecut, s-au risipit..Au disparut, pur si simplu, cum dispare orice, la un moment dat..Din ele, din tot ce era atit de mult au mai ramas citeva cristale de amintiri..Amintiri care, luminate cu raze colorate, din anumite unghiuri, recreeaza o holograma a acelor vremuri..
Apoi au venit uitarile..Care au acoperit amintirile..Apoi au venit amintirile uitarilor..Dupa care alte uitari ale amintirilor uitarilor..Sau alte amintiri care sa umple golurile uitarilor..Si altele, si altele, suprapuse..
Viata asta a noastra e o mare calatorie, cum s-a spus..Iar noi, pasagerii, sintem intr-un tren infinit care se misca incontinuu..Privim peisajele de la geam, apoi adormim, apoi ne mutam in alt compartiment, apoi in alt vagon..Care poate e un vagon al amintirilor..Sau al uitarilor..Cine stie? Poate fi oricare, pentru ca seamana intre ele foarte mult..
No comments:
Post a Comment