Luptam continuu..Pentru orice, pentru supravietuire, pentru vise, dorinte, sau idealuri..Luptam pentru ca existam..Cit traim..Totul e o lupta, fara inceput, sau sfirsit..
Sintem fiintele vremurilor astea..Si ne definim prin felul propriu in care luptam, pentru a fi, asa cum credem ca sintem..Desi, poate ca lupta asta zilnica a noastra e implicita, si, cumva, poate nu prea are rost sa o amintim.. Desi doar ea ne da sens..Si ne explica tot, intr-un fel..
Fiinta noastra se amesteca printre celelalte, tot timpul..Ne contorsionam destinul, asa, ca si cind am sti ca sintem repere universale, care se raporteaza continuu la reperele universale ale celorlalti..Cu care isi amesteca firele trairilor..
Sintem la fel de unici..Asa cum sint si ceilalti..Traim printre aceleasi linisti universale..Avem suflete care se mai intilnesc..Ne simtim apropiati..Uneori chiar ne intilnim, la intersectiile timpului..Si ne place sa ne revedem, asa, dupa un timp, si sa ne povestim vietile..Ca si cind intre noi nu a fost nimic care sa ne separe..
No comments:
Post a Comment