Sunday, June 23, 2013
Suflete iluzii
Azi s-au amestecat toate..Din toate directiile..Din toate curentele, din toate timpurile..Sintem intr-un mozaic de mozaicuri, de mozaicuri..Lumea e confuza si difuza..Contururile au atitea lumini si umbre cite mai poate vedea cineva, si formele se dizolva in sine, continuu..Toate s-au complicat atit de mult, ca sint din ce in ce mai greu de inteles..Si asta se mai vede in privirile celorlalti..Cei care stau imprejur, intr-un cerc perfect, si trimit privirile-care-ranesc in jeturi intrepatrunse..Nu prea ai cum sa te aperi..Nu ai ce sa faci..Nu poti decit sa vezi sinistrul pur, sa taci, sau sa urli mut, in tine..Sau mai poti sa injuri..Sau sa te dedublezi si sa-i spui alter-ego-ului tot ce ai suportat..In toti anii astia..
Am mai fost, in trecere prin aleile luminoase ale orasului..Am vazut verdele stralucitor de peste tot..Verdele de sperantza..Si, printre frunze, fructe mici, ca boabele..Rosii ca amorul..Multe, perfect sferice, si la fel de luminoase..Aleile parca mergeau la fel de labirintic spre un fel de undeva..Spre un loc al convergentzelor razelor universului..Probabil centrul sperantzelor lumilor..Sau al tristezilor..Sau al nimicurilor supreme..Ca acel "O" care seamana cu un zero suprem..Nu stiu..Convergentza aleilor era, poate, doar in imaginatia mea..Si atit..Si labirintul, la fel..Totul era pur mental..Nu era nimic real..Nici verdele, nici rosul, nici lumina, nici aleile, nici locul, nici orasul..Oare? Dar daca ele nu erau, atunci, eu eram? Sau m-a imaginat si pe mine cineva? Sint si eu doar o constructie mentala? Cum oare sa imi dau seama? Ar trebui sa experimentez cumva..Sa intreb alti oameni? Dar daca si ei sint la fel ca mine? Daca sintem toti iluzii care se amagesc reciproc? Cine ma ajuta sa inteleg? Cine imi explica si mie ce se intimpla?..
Cred ca incepe sa-mi fie frica..Oare va fi asa, tot timpul?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Sa nu-ti fie frica de nimeni si nimic, in afara de Dumnezeu. Nimeni nu-ti poate face nimic decat daca tu ii/le permiti.
ReplyDeleteNu lasa ca privirile sau actiunile celor din jur sa te atinga. Construieste-ti in jurul tau un paravan, sa zicem.. ca zid e prea mult spus, dar care sa nu te izoleze, ci sa te apere de rautati. Tot ce vine spre tine sa ricoseze. In schimb, acest paravan sa poata fi trecut de cei cu ganduri bune. Stiu, nu e usor...mie imi spui...? Dar se poate!
Zicea Eliade ca...in loc sa gandim noi gandurile, ne gandesc ele pe noi...si mare dreptate avea. Gandurile alimentate negativ cresc in intensitate si acapareaza tot in jur. Sunt ca gaurile negre.
Am citit postarile tale anterioare si sunt destul de uimita de faptul ca peste tot lumea e la fel rea. Poate, in timp, vei realiza ca a fost o decizie buna sa pleci de acolo. Era prea mult noroi in jur... Incearca sa priveste doar inainte, lasa trecutul cu ale lui, bune si rele. Fii optimist, va fi bine :)
Sint oameni manipulatori si rai, si care isi construiesc actunile ca sa te scoata afara.. Nu asta m-a deranjat, cit faptul ca toti erau la fel, si nu aveam ce face..
ReplyDeleteMultumesc frumos pentru indemnuri, da, si eu cred ca va fi bine..Dar mi-a trebuit un timp sa-mi revin..Pentru ca a fost atit de mult, si de rau..Oricum viata asta e frumoasa totusi, si nu merita sa ne blocam doar asa, ca ne-a pus piedica un diform:))