Stii, tu poti fi centrul universului..De fapt al universului propriilor tale trairi..Al ce simti, si ce crezi..Universul.. Cel care esti..Are vreun sens?
Noi, de fapt, ce traim? Ce sintem? Cum sintem? Ce fel ne simtim? Care ne e proiectia in oglinda celorlalti? Greu de spus..Si greu de anticipat..Pentru ca ceilalti au felul lor de a fi, si de a percepe..Ei sint ei..Si vad in felul lor, propriu..
Fiintza noastra e identitatea noastra..Sintem asa, pentru ca asa simtim, si gindim..Sintem noi, pentru ca avem propriile trairi..Doar ale noastre..Propriile euri..Si propriile lumi..Propriile unghiuri din care observam, si judecam..Propriile limite..
Am fost, undeva, demult, intr-un loc..In care oamenii ma priveau..Locuri care imi vorbeau tacut..In care intzelesurile erau sugerate, doar..Calm..In linisti..Locuri cu subintzelesuri..Dar, de atunci am mai crescut..Si am vazut ca, pe linga adevaruri mai sint si suflete..Care accepta..Mai mult decit..Cu toate ca..
No comments:
Post a Comment