Sunday, June 23, 2013

Culorile starilor nestabilitatilor

Veni, vidi, vici..Am venit, am vazut, am reusit..Ce frumos suna..Sa vii, sa evaluezi, si sa invingi tot..Asta e un ideal..Pentru ca nu invingem, ci doar ne dorim asta..Vrem sa..
Lumea nu ne-a inteles..E normal..De ce ne-ar fi inteles? Cind lumea asta e atit de mare..Si cind, de fapt, ea trece peste orice, oricind, oricum..Lumea e peste noi..Ne acopera cu toate posibilitatile ei..Si isi construieste cetatile deasupra noastra..Eurile ei ne inconjoara, si ne depasesc..Ea e o suma de euri infinite, cu puteri colosale..Care ne pot acoperi oricind, fara probleme..Oricine am fi..
Daca privesti imprejur vezi zidurile eurilor..Marginile pe linga care noi, inca, incercam sa fim..Noi..
Sintem fiinte minuscule..Cu toate disperarile si sexualitatea noastra..Cu toate posibilitatile..Cu tot ce am fi putut simti, vreodata..Cu fragilitatea..Cu cele atitea limitari..Noi..Cei atit de singuri..Si amatori de libertate..Si de absolut..Noi, cei cu imagini reflectate..Pe care le recunosc mai mult, sau mai putin..Imaginile..Cu aceleasi trairi..Cu ochi cu priviri..Cu stari..Cu momente..Cu amintiri..Cu tot ce sintem..Inca..

No comments:

Post a Comment