Lumile parca ne-au urmat pasii, si gindurile dintre pasi..Au privit, din urma, cu atentie..Ne-au studiat traiectoria, si parametrii..Ne-au studiat trairile, si amintirile..S-au apropiat, urmarindu-ne toate miscarile..S-au invirtit imprejur, ne-au privit din toate unghiurile..Au pastrat, timid, distantzele..Apoi, s-au apropiat..
Lumile ni s-au oprit in fatza..Am ramas asa, pe loc, uimiti..Am stat, si ne-am studiat, reciproc, un timp..Ne-am vazut toate detaliile fiintzelor..Si ne-am admirat constructzia..Apoi am incercat sa intelegem cine e celalalt..Am continuat jocul si in imaginatzie..Pina cind am stiut ca, dupa atita timp, putem sa incercam sa comunicam..
Lumile noastre mai fug, uneori, de noi..Se indeparteaza ca de un eu absolut, si totalitar..Ca de un strain, pe care nu-l recunosc..Un timp..Apoi, revin..Ca sa ne reinvete, cu prietenie, fiintza aceea fundamentala..Si sa ne arate, a cita oara, ca, noi, cei trecatori, mai ratacim pe drumuri nestiute..
Noi traim..Noi mai sintem traitzi, uneori, si ne mai indepartam de noi insine..Dupa care, revenim..Si ne bucuram atit de mult sa ne revedem lumile..Si sa ne reluam calatoria, impreuna..
No comments:
Post a Comment