Noi

Lumea ne-a acoperit cu eu-ri..Cu ginduri, cu trairi, cu sentimentele unor momente..Cu regrete..Cu tot.. Ne-am lasat purtati..Am lasat timpul sa ne plimbe..Sa ne fie ghid..Am lasat ochii celorlalti sa ne duca printre lumile intelegerilor lor..Am acceptat sa fim priviti asa cum puteau sa ne priveasca..Pentru ca am simtit, si am stiut ca altfel nu ar putea fi..
Am avut si prieteni, si iubite..Am vazut cum au gindit..Si am inteles ce ar fi insemnat sa fi fost impreuna..Nu a fost greu..Pentru ca impreuna ar fi insemnat sa acceptam, amindoi, regulile stricte alte imposibilitatilor noastre..Si sa jucam un joc absurd..Intr-o lume seaca..In care tot ce era conform era acceptat..O lume fara fatza, fara viatza, fara echilibrul gindurilor..In care propriul absurd sa se dizolve in absurdul comun..In care toate sa se scurga in canal..Si in care, peste toate sa se fi asternut un praf cosmic..Si imaterial..
Am trait toate absurdurile lumii..Toata mizeria care a existat..Toate porcariile imaginate..Tot..Am trait..Si am stiut ca, totusi, dincolo de toate, a fost raza mea mica de sperantza..Lumina de la capatul unui tunel lung, si dureros..Lumina aceea mica, si atit de adevarata..Lumina mea..Punctul de sperantza pentru care stiam ca a meritat sa indur toate..Lumina-timp, startul vietilor mele de dincolo de abis..
Vezi tu, noi sintem supravietuitori..Noi traim, inca..Pentru ca am trecut peste atitea..Noi..Cit am ramas..Noi spirite, noi sperantze, noi fiintze..Noi noi..Noi treceri..Noi insine..Noi supravietuitori..Asa cum sintem..Cu adevarurile, din cele cite au mai ramas..