Arhitecturile amintirilor

E iar miercuri, si, iar, oamenii sint, a cita oara, cercuri..Am trecut prin timp, cu subtilitatea propriilor noastre intelegeri, si pasiuni..Am simtit, am perceput, ne-am deschis, am supravietuit, am inteles..Am facut mii de pasi, mai mici, sau mai mari, prin timp, alaturi de eurile noastre, si ale celorlalti..Am explorat, am descoperit, am invatat cit am inteles, din ce ni s-a intimplat..Am trait experiente, si amintiri impreuna cu ceilalti, sau doar cu eurile noastre..Am sperat, si am incercat iar, si iar..
A trecut vremea eurilor inghetzate ale iernii..Furtunile s-au mai linistit..S-a mai incalzit si aerul..Se schimba natura..Si ne schimbam si noi..Ce bine ne face totul..Sintem inca activi..
Am multe imagini in minte, din liceu..Destul de clare..Simt parca si atmosfera, si gustul-mirosul acelor amintiri..Sint multe de spus..Si daca as putea sa le transform toate acele trairi in cuvinte, care sa aduca senzatiile acelor timpuri, ce bine ar fi..
Am facut liceu de mate-fizica, si, cum spune si numele, la noi, mate si fizica erau pe primul plan..Invatam miliarde si miliarde de metode matematice, institutional-impuse, ca sa descoperim solutiile la probleme ultra-dificile..La care nici nu visasem vreodata..Adica nici cu gindul nu am fi gindit, de exemplu, ca, cineva, normal la cap, ne-ar cere, de ex, sa demonstram riguros-matematic, folosind axiomele si teoremele considerate de manuale ca fiind foarte firesti, ca un segment are un mijloc..Adica na..Ei bine, la o asa o problema am fost ascultat..Mai tin minte ca eram la tabla, si ma uitam la urmele de creta pe care le trasesem, mai inainte..Dungi albe, mari, pe o imensa tabla neagra, care incercau, sa arate, imposibilul..Cred ca as fi reusit sa demonstrez absolut orice, in acel moment, inclusiv ca Dumnezeu exista, sau nu..Dar mijlocul unui segment..Asta, probabil ca orice as fi incercat, nu ar fi pacalit un dascal dibaci, si hitru ca proful nostru..Si, normal, ca nu am reusit..Si drept consecintza am luat o nota de 2..Doi..Nota..Eu..Pentru ca..
Apoi, alta data, tin minte, ca mi-a venit asa, prin minte, o generalizare la un loc geometric..Pe care, cu emotie, am spus-o..Cu emotii infinite..Dar am avut curaj..Nota mare nu am luat..Doar observatii la consideratiile mele..Ca nu erau, matematic vorbind, perfecte..
Dar tin minte, ca erau, unii din clasa noastra, considerati elevi buni..Ca tot timpul, la tabla, stiau solutia matematica, si o aratau..Si aveau note mari, si erau bine priviti, si profii aveau incredere in ei..Ei erau buni, eu ma simteam, cumva, mai mult tolerat de sistem..Nu eram ca ei..Nu eram elitist..
Nu stiu ce as fi devenit daca as fi fost ascultator, si nauc in dorinta sistemului de a reusi, dupa canoanele lui.. Pentru ca, mai tirziu, am vazut ce a insemnat matematica "superioara", cea pentru ingineri..E mult de spus, iar eu, atunci nu am fost vreun geniu, care isi avea propriile drumuri, nedescoperite, inca..Eu doar priveam, imprejur, la toate stiintele, si incercam sa leg, in mintea mea, cit mai multe logici..Nu am fost nici din sistem, nici contra a ceva..Cautam, doar, sa pricep..Cu mintea de atunci..