Tratament cu iluzii

Be-hehe, ce bine e, cind bine e..Acuma nu e chiar asa de bine, ca e normal, cu bune si rele..Am vrut sa scriu despre motivatiile mele legate de blog..Am inceput blogul din 3 motive mari:
1) Ca sa nu uit tot felul de chestii importante pentru mine la un anumit moment (lucruri intimplate, sau la care m-am gindit, sau care cred ca merita, etc)
2) Ca sa gasesc raspunsuri la unele intrebari importante, (sau ca sa pun unele intrebari)
3) Sa-mi fac prieteni de discutii, conversatii (care n-au fost, desi am crezut ca o sa fie inghesuiala ca in bus)
Prietenii mi-au lipsit dintotdeauna, dar compensam cu intilniri cu amici la o bere, un spritz, o zi festiva, etc, se gaseau motive..La intilnirile astea discutam cite in luna si in stele, pe orice tema posibila, si fiecare avea ceva de spus..Uneori vorbeam mai mult decit sa ascultam ce mai ziceau unii sau altii, alteori ascultam mai mult, si uneori chiar dialogam, dar astea erau zile cind eram toti obositi..Frumos era ca ne simteam bine si liberi, de bunavoie si nesiliti de nimeni, si construiam ipoteze, teorii, analizam, dezbateam, elaboram chestii nesuficient elaborate, mai mult sau mai putin coerent (functie de cita bere, sau tarii aveam la bord, evident)..Si era fabulos ca acolo dadeam drumul la toate motoarele imaginatiei, functionam la 100%, nu ne mai feream sa spunem ce gindim, si faceam momente absolut memorabile..Pacat ca n-am inregistrat ce am vorbit ca iesea macar o carte de umor buna, sau de scifi, ma rog, un amestec cu de toate fara sa fie despre ceva anume.. Asta e cu trecutul..Uneori dupa discutiile astea hidratante veneam acasa fericito-somnoros, alteori mai sunam unele gagici, ca aveam curaj, si, care, din nush ce motive nu mai vorbeau cu mine un timp..Aici era misterul, da' oricum mie nu-mi parea rau, ca facusem ce era just, vorba lui Justice le medecin (chiar daca nu-mi aminteam prea multe din ce spusesem, din cauza dezinfectantului)..
Deci reuniunile astea tineau loc de prietenii, si ma ajutau sa-mi consum energia..Alt gust avea atunci bautura la o discutie deschisa, putea sa fie cel mai prost rachiu, nu conta, pentru ca creierul tau functiona atit de bine, ca iti construia iluzia ca bei cine stie ce chestie ultra-scumpa adusa cu avionul direct din fabrica..Na..Si toate astea se intimplau de obicei vineri cind ieseam de la job, si stiam ca am liber tot weekendul, si ma durea fix in cot, ca mincam ce vroiam, si cind, beam bere la dozator (era perioada de dupa ce am terminat facultatea, in '92, pina in '97, am lucrat 5 ani ca bagator de seama la administratie portuara, ca numai inginer nu eram, in fine, alea au fost vremurile), fumam Carpati fara filtru ieftine, si ascultam radio in bucatarie, la casca noaptea, ca erau tot felul de emisiuni semi-neroade, dar facute cu entuziasm..Aia era fericire in stare pura, naturala, fara e-uri..Ce a trecut timpul, acuma trece parca mai repede, de asta intre joburi mai incerc sa mai si traiesc, ca nu vreau sa regret cind vine vremea..Bine, in vremurile alea si lumea era mai buna la suflet, nu ca acuma..Mama cita rautate am descoperit ca sta ascunsa in mintea unora, (socant dar adevarat; de aia era bun alcoolul ca ma dezinfectam, clar, nu ca sa ma ametesc, asta era un efect secundar dacit).