Nu stiu cum sa continui dupa ce am scris ce mi-am amintit..Am aruncat din mina pixul cel infam, asa cum am aruncat mai demult amintirile cele urite..Pare mai greu decit mi-am inchipuit sa scot detaliile cele aducatoare de informatii pretioase..Se ascund toate de mine asa de usor..Poate ca o plimbare prin noapte mi-ar mai aseza tot in minte, ca sint prea excitat..Si nu pot sa-mi amintesc ce imi trebuie, parca mi se ingramadesc in cap doar cele ce nu ma ajuta..Vad ca prin ceata parca unele lucruri pe care le fixam cind vorbeam inventind o poveste care sa para adevarata..Tin minte culorile dimprejur, scaunele, luminile, scena, scarile spre scena, cortina, culoarele; si nu mai stiu cu ce era imbracata ea, pentru ca nu puteam sa o privesc..Ea era atit de atenta la mine si ma cerceta cu un fel de curiozitate atit de serioasa, ca atragea orice raza de lumina colorata ce ar fi putut sa-i descopere ceva ce sa o faca reala..Sau asa simteam..Parea ca imi controleaza capacitatile doar privind, ca si cind ar fi stiut ca merg singur pe un drum al pierderii autocontrolului, si ma lasa sa alunec mai mult..Era rece atitudinea ei, si eu un suflet vulnerabil..Desi, cumva, daca ma gindesc mai bine, poate ca era timida, si nu vroia sa intrerupa povestea, desi as fi vrut, oho, cit de mult, sa-mi spuna ceva care sa imi arate cit din ea era deschisa spre un fel de incercare de a dialoga, ca sa nu simt chinul din incercarea mea..Se acoperise cu taceri la fel de bine cum ma acoperisem eu cu ridicol..Sau asa parea..La sfirsit a lacrimat, e adevarat, deci povestea o impresionase, dar asta a fost tot..Tin minte ca am incercat sa o ating, sa o simt, dar eram fantomatic, si nu aveam cum, asta imi era rolul..Chiar, daca as fi ramas acolo, cum m-as fi descurcat oare?
Bun, o sa-mi reprosez de acum incolo si asta..Dar nici n-am stiut ce sa fac, pentru ca nu aveam de ales, depindeam de ea, si ea era libera sa faca ce vrea, inclusiv sa ma faca prizonier, desi nu stia..Ce faceam daca dadeam peste o vaca proasta si insensibila? Aia provocare, hahaha, as fi pus-o, nu ma salva nimeni..
Bai ce plin de lapsusuir sint, cum naiba sa uit ceva atit de important? Doar am fost acolo..Daca as fi iesit un pic afara, atunci as fi vazut imprejurimile, si as fi gasit si locul, si timpul, probabil, dar nu aveam cum, ca riscam ca ea sa plece..Mai bine ies la plimbare, una de seara, si las sa-mi cinte in cap muzica noptii cea reala, poate-poate imi revin in minte alte detalii..
No comments:
Post a Comment