Idei in peisaj

Simona Halep a batut-o pe Oceane Dodin 3-6 6-3 7-5 la Miami azi, a fost tare, cu 5-5 in setul final, deci putea oricine sa cistige, dar Simona a fost mai pe felie..Spectaculos, intr-adevar, Simona cind joaca da tare si la casierie, si oponentul are de luptat cu toate energiile disponibile..Cred ca de asta e asa de popular tenisul, si ala de virf e supra-platit, pentru ca lumea se inghesuie sa-l vada, ca e un show complet, are de la schimbari de situatie, situatii limita, efort, miscare artistica, oameni reali care isi traiesc starile expuse, ca la teatru, sinceritate in atitudini, etc..E mai interesant ce se intimpla acolo decit un voyeurism, sau o cautare de a gasi ceva ce nu ai voie, ceva interzis..Bine, acuma sint diferite tipuri de show-uri, fiecare pe domeniul propriu, ca un film e ceva, un teatru altceva, standup comedy altceva, cooking show cu totul altceva, etc..Se poate face show din orice care are niste caracteristici, sau niste chestii pe care le cauta lumea, si cu cit e mai multa actiune, aventura, spectaculos, descoperiri, erotism, etc cu atit mai de success e..Si luptele de gladiatori tot show erau, e adevarat ca prea dement, totusi, dar satisfacea poporul..Acuma cu technologiile astea ultra-performante cam toate sint show-uri virtuale exceptional de bine realizate..
Ce ma enerveaza e ca acuma se cauta efectele speciale mult mai mult ca ideile, si asta e absolut peste tot, chiar si in documentarele de stiinta, dar probabil ca lumea se va cam plictisi de spectacolul vizual la un moment dat si va invata sa aprecieze spectacolul ideilor, ca ala chiar este special  (si nu zic asta dintr-un punct de vedere ingineresc, ca sa exagerez importantza propriei mele specializari), dar trebuie o educatie pentru asta, ca e greu sa intelegi spectaculosul din idei dintr-un alt domeniu, daca nu-l cunosti destul de bine.. Ori efectele speciale video-virtuale le intelege oricine, far sa fi studiat..De fapt ce e interesant la spectacolul ideilor e ca ele vin ca o revelatie, ca si cind cineva ti-a aprins un bec in cap, si asta e fabulos..Momentul cind intelegi o idee, sau o logica anume e me-mo-ra-bil, stiu ca eu ramineam mut, si ma uitam imprejur sa vad peisajul, si ce vedeam mi se lega afectiv de idee, ca si cind cele 2 se lipeau una de alta..Si intotdeauna cind revedeam chestia aia din peisaj imi aduceam aminte automat de idee..Bine, apoi, in timp, si ideea si peisajul parca se mai modificau cumva, ca si creierul le prelucra-infrumusetza, dar ramineau lipite ca si cu glue.. De fapt, uneori parca acelasi peisaj se mai lega de o alta idee, si atunci cind ma gindeam la idee revedeam peisajul, ca depinde de cum erau facute legaturile ce cu ce..Si de fapt ideea putea fi o traire anume (terminarea liceului, facultatii, a unui examen important, o excursie, etc), iar peisajul putea fi o mimica, o figura de om, o silueta, un loc, un grup de prieteni, etc.. Se puteau face combinatii de n luate cite k, ca la combinatorica (asta era la calculul probabilitatilor parca)..
Bine, in timp lucrurile se mai schimba, pentru ca noi ne schimbam, si amintirile ne copie, dar ele ramin in noi, chiar daca par uitate..Cica asa e definit geniul, ca el isi aminteste tot, fata de un om obisnuit care uita..E posibil..