Enigma ea

Ziua vine curind..Dupa noapte urmeaza ea..O lume se duce, si alta vine..Gindurile cele himerice se topesc la lumina..Indoielile dispar, si certitudinile prind contur..Soarele ne zimbeste calm si sigur pe eternitatile din care a venit..Iar noi trecem intr-o alta stare..Pentru ca ne aduce inapoi lumina..Am reusit sa trecem de noapte, si intimpinam cu optimism tot ce o sa vina..Apoi ziua oboseste, si se duce la somn, pentru ca e rondul noptii, ea o sa ne priveasca de sus pina cind ziua o sa revina..Si noaptea o sa ne gindim iar la multe cite au fost, o sa scoatem iar din cuferele cu amintiri tot ce ne-a lipsit ziua..Noaptea nu esti singur..Esti tu cu toti din tine..Si poti vorbi cu ei in liniste, pentru ca sinteti doar voi, nu va deranjeaza absolut nimeni..
Si asa mai departe, zilele si noptile se urmeaza unele pe altele..Am trait cind extazuri, cind agonii in zile, sau nopti..Ne-am transformat in timp privind inafara sau inauntru..Si tot in zile, sau nopti am visat, si ne-am lasat condusi de sperantzele cele care ne-au suflat in pinze, iar corabia a mers, si iar a mers pe ape cind mai calme, cind mai agitate..
Ieri am visat-o iar pe Tiana..Mi-a spus ca magia a murit, si ca vom merge pe drumuri separate..Am crezut-o, ce puteam sa fac, pentru ca parea ca stie ce spune..Avea iar o urma pe obraz..Am tacut apoi lung, si ne-am privit ochi in ochi..S-a ridicat de pe scaun si a plecat..Sala a ramas singura, ca si mine..A fost o despartire definitiva, ca atunci..N-am inteles nimic, si nu pot sa inteleg nici acuma de ce s-au intimplat toate asa.. Ea stia probabil tot ce va urma, si a vrut sa ma ajute..
Toata viata mea am trait-o cautind sa inteleg ceva din natura umana, si uneori simteam ca chiar reusesc asta, pentru ca ce a urmat a fost usor, parca prea usor..Poate ca adevaratul mister al fiintzei care sintem a fost atunci, acolo, si era chiar ea..Enigma cea mai mare a vietii mele, pe care n-o s-o descifrez niciodata..M-am obisnuit cu gindul asta, deja..