Reverse Engineering

De multe ori m-am gindit la ceva ce era ca o chestie asa, nu stiu cum, mare, uriasa chiar, pe care o simteam importanta cit o mie de alte chestii, plina de atitea intelesuri si semnificatii, dar greu de apucat de undeva..Mi s-a mai intimplat sa abordez si alte chestii inainte, tot asa, destul de mari, si fara sa am vreo idee de ce sa fac cu ele, ca sa le pricep..Si nu ma putea ajuta nimeni, ca nu stiam sa zic ce e..Incercam sa arat ceva caracteristici aparente, sau atribute, sau felul cum se comporta in anumite situatii, cum se misca, cumva, dar era vag, pentru ca eu mai mult simteam intregul ala complicat fara sa-l pot arata nici macar pe partzi.. Uneori ma ajutau unele cuvinte, ca fixau anumite componente, si le aratau unele forme si culori, dar era greu de tot.. Si lasam totul in asteptare, ca sa mai apara si alte cuvinte, sau poate imagini, care sa ma ajute..Ce cautam eu era de fapt o constructie intreaga pe care o vedeam ca prin ceatza, care stiam sigur ca exista, si doar atit.. Si am invatat, in timp, sa construiesc din elemente date, prin incercari succesive, pina iesea intregul..
Acuma aplic metoda asta cind scriu ceva: plec de la ceva real, si construiesc imprejur..Nu stiu cum va arata totul la final, stiu doar cum e drumul cautarilor..Rezultatul e bun, pentru ca aduce o liniste-extaz dupa cautari-agonie. Textele nu sint usor de citit, si trebuie un cititor matur, curajos, curios, si inteligent, cred, si care sa-si poata construi starile necesare..Care sa aiba si o minte clara, calma, si deschisa..Chiar, cine ma pricepe e cam dificil ca om, asa la o prima aproximare, dar e special, totusi..Si prietenos, asta mai mult ca sigur..Si tolerant..Asta e un portret facut ca in Reverse Engineering..
PS Bine, nu e ca in Reverse Engineering, ca nu am obiectul-masinarie real pe care sa-l desfac in bucati, sa reproduc identic componentele si sa-l asamblez ca sa obtin o copie identica, am doar o metoda de lucru care construieste ceva..Dar vazut din avion seamana..