M-am gindit mult de ce nu au functionat la mine relatiile..Poate pentru ca eram eu "specializat" pe unele chestii pe care vroiam sa le regasesc si la partenera, sau pentru ca ea era "specializata" pe alte chestii, sau ca nu se potriveau niste chestii legate de timp-spatiu-personalitate-asteptari..O relatie e o comunicare continua, adica dai si primesti, si ca sa existe relatia tre'sa fie comunicarea, adica musai sa dai si sa primesti..Ce dai si ce primesti depinde de persoanele in cauza, adica sa ai nevoie de ce primesti, si sa aiba nevoie de ce primeste..Te satisfaci reciproc concomitent cu realizarea unor obiective, ca se presupune ca esti un team functional..
La mine a fost problema ca ce dadeam si ce primeam era ori inutil celuilalt, ori prea putin, ori prea mult, si niciodata suficient..Ori nu era momentul bun, ori nu stiam (eu sau ea) sa facem chestiile mai prietenoase cind comunicam..Ori eram destul de diferiti cit sa nu functionam ca echipa..Na, se intimpla, si probabil se va mai intimpla, ca de ce nu? Ce e frumos e ca inceputul e optimist de ambele parti, apoi toate se desumfla putin cite putin pina ramine fix nimic, si atunci se intrerupe incercarea de comunicare..Evident..Am avut impresia mult timp ca eu ma pot intelege cu oricine, si incercam, esuam, apoi incercam si esuam iar, si asa pina cind simteam ca ceva nu e in ordine, pentru ca ar fi trebuit totusi sa existe si o varianta cistigatoare..Cred ca femeile nu inteleg sa fie feminine, totusi, adica nu inteleg ca in cuplu fiecare are zonele lui in care e competent; si nu inteleg ca o relatie inseamna sa lasi omul liber, nu sa il bati la cap, sau sa stai tot timpul dupa el, sau sa-i ceri nush ce sau in fine, sint multe chestii care daca sint exagerate duc la dilirea celuilalt..Asta pe linga jignirile posibile, si astea sint multe, si variate..Multa lume nu intelege ca eu nu jignesc pe nimeni, pentru ca nu vreau, si sint atent sa nu jignesc, imi controlez bine ce spun, pe cind altii dau cu copita fara probleme, de multe ori din pura prostie, rareori din intentie..Si cind esti jignit si vezi ca celalalt iti mai si zimbeste, ca si cind ce a zis sau facut ar fi o gluma, pai iti bagi picioarele..Ideal ar fi sa i-o tragi identic, ca sa simta, dar asta te-ar cobori prea mult, pentru ca-ca sa intri intr-un joc de asta iti trebuie multa nesimtire, oho, si asta nu e stilul tau, e prea injositor si inutil pina la urma, ca oricum nu rezolvi nimic plus ca declansezi o spirala a unor mici razbunari..Se spune ca cel mai inteligent cedeaza, si e adevarat, dar inainte sa cedezi, totusi, n-ar fi rau sa-i bagi mizerabilului/mizerabilei um pumn in mecla, ca sa nu scape prea usor, ca nu esti totusi batjocoribil, sa fim seriosi.. In fine..Relatiile sint complicate pentru ca sintem complicati, si dureaza pina sa ne gasim persoana compatibila cu care sa ne construim fericirile..Tine si de noroc, de energie consumata, de atitudine in general, si na, incerci de cite ori e nevoie, ca la lotto, tragi pina cistigi macar ceva, nu neaparat premiul cel mare..E destul de greu cu relatiile, ca e greu cu oamenii in general, azi multi profita de dreptul de a fi prost, lenes, prost crescut, etc (unii chiar daca nu sint asa se schimba cu timpul, pentru ca e mai comod si profitabil sa raspunzi afirmativ unui social care iti cam cere asta)..Acuma probabilitatea de a gasi omul potrivit depinde si de ce iti e accesibil, de ce iti ofera socialul, totusi..Aici ar merge facuta o schema logica, cu ce sa faci in anumite conditii.Sau nu, nu faci nici o schema, iti bagi picioarele, si nu te mai consumi inutil, lasi mintea libera, ca oricum, daca ai de-a face cu compatibilul tau simti asta dintr-o simpla conversatie, evident..Totul e sa fii eficient in cautari, aici e secretul, cred, adica sa trimiti mesajul clar si direct, si celalalt sa aiba curajul sa-ti raspunda, si sa si vrea sa continue..Eu am tot facut eforturi, si am obosit..E uneori cam mult din ce nu trebuie, alteori cam putin din ce trebuie, asa ca, na..Ce vremuri dom'le..
C'est la vie dans le meme..L'autre est ailleurs, mais il sera la pour te faire l'attendre..Tu resteras dans le ici pour devenir..Change c'est le mot..Je change, tu changes, il change..Jusqu'ou on peut..Apres ca c'est quelque chose d'autre..Pour le moment on reste ici pour apprendre a attendre..C'est tout!
No comments:
Post a Comment