Cred ca am fugit intotdeauna de ce aveam, pentru ca era mult prea putin, si sa gasesc ceva acceptabil, totusi.. Si tot cautam, si ce gaseam vedeam dupa un timp ca e muuuuult mai putin decit parea, si iar o luam la drum si cautam, si iar eram pacalit de altceva care, la fel, era mult sub ce credeam ca este, si iar alergam ca sa caut ce credeam ca merit, pina cind mai oboseam, si ma asezam pe o banca, intr-un parc, ca sa ma odihnesc si sa-mi refac energiile mentale risipite..Ce cautam eu era greu de definit cu exactitate, era mai degraba o proiectie mentala a ceva ce eram sigur ca exista in realitate, si pe care cind am sa-l intilnesc am sa-l recunosc, pe acel lucru sau situatie, sau om, sau altceva..
Cautarile astea le-am facut toata viata, si le fac in continuare, ca sint antrenat..De gasit prea putin am gasit in lumea asta sinistra si inselatoare, dar asta e, nu am avut noroc mai deloc sa-mi pice ceva, tot ce am reusit am facut cu sacrificii si dureri mari si dese, futu-i ma-sa ei de bushulengarie..Bai nene, si tu esti un om ca un om, normal la cap si la corp, nu esti vreun superman sau spiderman care sa ai niste puteri magice care sa te scoata din belelele posibile alea multe care ti se pot intimpla, si, ce sa vezi, chiar ti se intimpla..Si atunci te lupti cit, cum, si cu cine poti ca sa obtii ceva..Si ce sa vezi, obtii cam un sfert (cel mult) decit ar obtine altcineva in locul tau, in aceleasi conditii..Zici mersi, sa va fut pe toti, si pleci..A doua zi o iei de la capat cu cautarile, ca sa se intimple, previzibil, ce sa vezi, aceleasi chestii..Uneori, dupa ce se acumuleaza destule esecuri explodez, si ma izolez, ca sa nu-i mai vad, si stau eu cu mine si cu internetul, ma uit la ce mai e nou prin lume, mai un film, o muzica, orice ca sa simt ca sint om, si ca traiesc..Ma gindesc uneori ca sint multi altii care au o familie, o casa, copii, altele, si imi vine sa urlu, dar na, ma gindesc ca ei au facut in viata asta chestii care trebuiau facute, netraind pentru ei, ci pentru altii, si de care o sa-si dea seama inainte cu o zi de a muri. Bine, nu e o viata standard pe care sa o traiasca fiecare, pentru ca fiecare are alte valori, si societatea si le inoieste si ea pe ale ei, de aia ma gindesc ca poate cum traiesc eu e optimul, desi e greu de zis ce si cum..Oricum eu vreau sa lucrez de acasa pentru urmatorul job, sa fac designurile mele din pat, sa nu trebuiasca sa ma duc acolo, unde au ei compania, pentru ca asa as fi de un miliard de ori mai productiv, si mai linistit totodata, si nu mi-as consuma energia cu porcarii inutile.. Cretine vremuri nene, si bulversante, te izbesc direct in plex..In fine, nu vreau sa ma mai gindesc, ca iar ma nervez, si fac riduri..De parca asta ar conta, hahaha..Oricum, imi bag picioarele, vad eu cum evoluez de acuma incolo..Sper ca am iesit din criza aia sinistra si iremediabila..Bine, eu oricum o sa imi reiau cautarile, ca asta fac de-o viata..Sa vedem ce gasesc, desi nu-mi fac mari iluzii..
Intradevar,nu exista o viata standard!!Fiecare dintre noi isi creeza propriul drum,care,uneori ,mai are si denivelari(ca sa nu zic hartoape),dar important e sa trecem peste ele sau printre ele! Singur e mai dificil,insa nu imposibil!
ReplyDeleteDespre traitul pt altii,cand ai o familie,cam ai dreptate!Eu realizez asta deseori(sper ca nu sunt aproape de sfarsit :))) ),si vine cate o perioada in care ma mai incapatanez si pun propria-mi persoana pe locul intai,insa perioadele astea sunt scurte...
Da, singur e mai bine decit sa fii intr-o relatie nasoala, asta da, e un mare avantaj, dar na..In familie ai sprijin cind ti-e greu, e alta viata, ai alt curaj, parca..
ReplyDeleteE si in familie o lupta de care-pe-care, mai calma si prietenoasa, dar tot exista, si pe mine asta ma darima, ca eu vreau o familie fara conflicte:)
E adevarata chestia cu faptul ca atunci cind li se apropie sfirsitul cei mai multi regreta ca au facut "ce trebuia" sau "ce au vrut altii" decit ce vroiau ei, si de asta e bine sa facem si pentru noi ceva, cind gasim timp.
Am o intrebare care nu-mi da pace si la care imi raspunzi doar daca vrei,nu e obigatoriu:nu ai fost tentat niciodata ,in anii astia de cand esti plecat,sa revii in tara?De ce esti asa de inversunat pe Romania?E ,totusi ,o perioada destul de lunga !
ReplyDeleteNu sint deloc inversunat, dimpotriva, tin la amintirile mele, si la locurile alea, dar sistemul ala e cu multe probleme, si viata e scurta:)
ReplyDeleteBine,bine,nu te contrazic ca e sistemul cu probleme,dar macar in concediu,intr-o vara,cateva zile....
ReplyDeleteN-a fost sa fie...
ReplyDelete