Un om simplu

Sint un om..Un om care isi traieste si el viata, dupa propriile viziuni ale vietii, dupa si cum simte, si gindeste, imaginind ca va trai intr-o lume proprie, care sa se poata diferentia de lumea reala..De fapt, poate ca imi doresc asa ceva..Sa ma eliberez, si sa zbor, asa, prin lumile proprii imaginate doar de mine..
De multe ori ascult ce gindesc altii, si ma plimb prin multe lumi, asa cum face un actor cu personajele lui.. Si ma las dus, ca sa stiu ca sint, asa, un om liber, desi in bataia vinturilor timpului..In rest, toate ramin la fel, pentru ca lumea se schimba dupa propriile ei ratiuni.. Iar eu sint asa cum sint, si ma reflect in toate oglinzile sociale posibile, constient fiind de asta..Sint o fiinta care e cum e, determinata cit, si cum a fost, si mai e inca..
Ma mai plimb prin locuri de neuitat, uneori..Si admir tot, privesc tot, si ma mai gindesc la tot ce a fost, si am trait..
Sint un om..La fel cu toti ceilalti..Si ma mai gindesc la atitea, si imi mai imaginez variantele posibile ale fiintei mele, printre ceilalti..Adica la ce as putea deveni, eu, vreodata..Desi e utopic, tot..
Sint un om care mai exista inca, printre fiintele celorlalti, asa, ca o varianta posibila, a lor..Un om, care a fost cind aplicat, cind eliberat, cind amplificat de unele experientze..Si cind scapat de toate..Un om, doar..Unul in cea mai simplificata varianta imaginata..
De fapt sint un supravietuitor, asa ca tine..Care si-a uitat trecutul, care nu-si mai aminteste viitorul, si care cauta sa isi dirijeze corect drumul, pe cit poate..Un simplu om..Cel mai simplu, si cel mai novice din toti, pentru ca a uitat si cite pot ceilalti sa-i faca..Asa..