Mergem cu sufletul neprotejat, de multe ori..Il lasam expus asa, crezind ca e mai bine..Si cind sintem loviti, tot cu sufletul incercam sa ne aparam..Cu acel suflet ranforsat..Si iesim din lupta, ne reorganizam, incepe alta lupta, iar ne aparam..
Si, dupa un timp vedem ca ce ne-a ramas din suflet e o forma nedefinita mica, si plina de zgirieturi..Care singereaza, si doare..Atita doar..O bucatica, din tot..
un suflet ce sangereaza si care isi revine odata cu succesul, recunoasterea...dar, pana atunci la lupta!
ReplyDeleteGabi
Asa e, la lupta cu noi..Stii ce putin mai conteaza ideea de recunoastere, sau success? Cred ca am imbatrinit, ca nu mai vreau decit sa supravietuiesc traind cit pot de frumos..Am vazut atita monstruozitate in toti anii astia ca mi-e frica de toti..In fine.. Lumea pare plina doar de instincte..
ReplyDelete