Scrisul e o experienta interesanta, si uimitoare de multe ori..Dar iti trebuie o stare speciala, una efervescenta, stare in care, ca sa intri te folosesti de imagini, melodii, amintiri, cuvinte..
Si pleci de la ceva..Dupa care iti lasi toate sa evolueze de la sine, ca in mintea ta..Iti lasi viziunile sa mearga singure, si tu doar incerci sa le prinzi jocul in cuvinte..
Nu e usor sa scrii bine..E chiar foarte greu, e un mare efort, totusi..Pentru ca e vorba de idei, de concepte, lucruri importante din viata pe care le analizezi, le sintetizezi, le descrii in cit mai putine cuvinte..
De multe ori ma intrebam, de ce doar unii scriitori sint mari? Ce ii diferentiaza pe ei de ceilalti? Si ce inseamna, totusi, sa fii mare? Sigur, raspunsul nu e usor de dat, dar aici e un raspuns direct..Pentru ca valoarea inseamna profunzime..Adincime a ideilor, trairilor, sentimentelor..Spus, totul, cit mai simplu..
Sa revenim..Scrisul, cum spuneam, e, imprevizibil..Pentru ca stii doar de unde pleci, si nu prea pe unde o sa ajungi..Bine, poate ca e ca intr-o calatorie, in care conteaza mai mult placerea drumului, decit destinatia..
Cuvintele se plimba si ele, alaturi, pe drum..Si ramin si ele, ca si tine, la fel de nedumerite, cind vad lumea..Pentru ca nu inteleg de ce reprezinta altceva pentru fiecare..Treaba lor..Noi raminem atenti la drum.. La curbe, mai ales..Ne concentram la tot, si lasam peisajele sa curga..Asa..Ca si cind am simti ca asta e ce trebuie, si ca viata asa e data, ca sa se intimple exact cum se intimpla..
No comments:
Post a Comment