Eu atunci si acum

Ma plimb destul de des pe harti, si ma uit la orase romanesti, cum sint construite, ca sa imi imaginez cum e viata pe acolo, cum sint oamenii locului (desi ei sint la fel, indiferent de loc, dar asa mi-i imaginez eu ca fiind cu anumite caracteristici fiind de acolo), si cum as fi fost eu daca as fi trait printre ei, si locurile acelea specifice..Si cind zic de locuri ma gindesc la cladiri, strazi, verdeata, inclinare, etc etc..
Am vizitat Tulcea pe Google street view, si am privit de sus, asa..Am avut demult o prietena care statea pe strada 1848, si a invatat la liceul Moisil (urias matematician, apropo)..Si ma gindeam cum ar fi fost sa fi locuit in acel cartier, cu blocuri noi si cam inghesuite, cu muuulta verdeata imprejur, si totul, compact, asa, nu stiu, intr-un fel care facea totul sa fie foarte interesant, recunosc..E uimitor..
Apoi, vazind liceul acela, mi-am adus aminte de liceul meu, si de vremurile de atunci, pentru ca, de multe ori, ca sa inteleg ce traiesc acuma ma mai intorc in vremurile adolescentei, si caut sa imi aduc aminte cum eram..Si cred ca, cam de atunci mi-au sarit mie toate ideile fixe din cap, pentru ca acolo am vazut, si invatat enorm..Cantitati uriase de date, intimplari, chestii cotidiene trebuiau intelese in vremurile alea foarte concentrate, toate astea m-au facut sa caut continuu in tot felul de calatorii din astea imaginare prin tot felul de lumi care concrete, care ideale..Si sa merg inainte cu pasiunea unui explorator, cred..De altfel cred ca si acuma sint la fel, pentru ca n-am putut sa ma stabilizez intr-o varianta de viata in care sa am un anumit job, o anumita siguranta, o anumita partenera, etc..Probabil ca sint intr-o cursa de lunga durata, sau poate asa functioneaza creierul meu, poate caut continuu challenge-uri ca sa nu ma plictisesc..Habar n-am cum e de fapt, dar vazut de sus cam asa se vede..Nu par un tip comod, si cred ca si de asta n-am reusit inca sa gasesc o varianta de echilibru.. Bine, pina la urma cred ca o sa ma mai maturizez (ce o fi insemnind asta nu stiu, am zis-o asa ca si cum mi-as fi reprosat-o pentru ca lumea ar fi gindit asa, si eu as fi spus acele ginduri cu voce tare), si o sa fiu mai normal (si asta e greu de zis ce ar putea insemna notiunea de "normal")..De fapt, probabil ca problema e si de la criza asta economica, si de la penuria de joburi technice, care te face sa schimbi, fie ca vrei, sau nu..
De multe ori ma gindeam: oare jobul asta e ok? O sa ies la pensie de aici? Si, se pare ca nu..In fine, mai cercetam, desi, na, acuma nu fac mofturi, iau ce job gasesc in design, chiar daca nu prea imi place ce construiesc..Desi, daca ma gindesc, nu designul era problema, sau ingineria, ci oamenii, adica-colegii, si nu inginerii, ca cu ei ma inteleg bine, ci ailalti, in special sefii..Aia e..Dar ne rezolvam noi problemele..Da' pina atunci n-ar fi rau sa apara mai multe joburi pe piata muncii..Hai cu joburileeeeeeeeeeee!!:))