Ca sa simti cu adevarat viata trebuie sa ai curaj, si sa fii deschis, sa iti placa aventurile, sa vrei sa traiesti cit mai mult si mai intens noul..Cred ca asta e ce ar trebui sa faca oricine..Dar e atit de greu de gasit asa oameni, pentru ca foarte multi isi considera ca ce au trait pina la o anumita virsta e maximul absolut, si se inchid orgolios in propria persoana..Ori asta e cea mai mare timpenie, pentru ca e absurd..
Si ma enerveaza ca dau tot peste exemplare de astea, carora daca le spui lucruri pe care tu le consideri interesante, in loc sa se entuziasmeze, si sa raspunda cu alte idei, dimpotriva, ori se holbeaza la tine, ori neaga, ori, si mai rau au atitudini absolut cretine, de te intrebi daca tu esti de vina cu ceva..Si bun, intilnesti 1, 2, 3, iar, si iar alti oameni dar cu aceleasi atitudini..Si ti-e ciuda, ca ei nu realizeaza de fapt pe ce lume traiesc.. Asta pe linga ca simti ca te injura in gind, si ca nu numai ca sint indiferenti la tine, dar mai simti si ca ti-ar trage-o oricind le-ai mai iesi in cale..
Mai sint unii cu care pare ca la inceput te intelegi, cu care discuti un timp..Dupa care, realizezi ca nu prea e cum pare situatia de fapt, ca ei simuleaza tot, pentru ca ii vezi cum se blocheaza, si se incurca in incercarea de a comunica ceva ce ii depaseste..Si iar simti cum absurdul vine..
Ce dracu sa faci cind efectiv nu poti discuta cu nimeni nimic interesant? Sa citesti? Poate, dar sint destul de plictisit de balariile "contemporane"..
Ceashca a vrut sa construiasca omul nou, cica, adica ala spalat pe creier, si inactiv ca o leguma..Dar eu ma uit imprejur si vad oameni activi, dar foarte ingusti si limitati..E cam amara treaba..
Interesant secolul asta, e cu dezvoltare din aia pe domenii, dar si cu multa ingorantza..Poate prea multa, nici asa nu e bine..
No comments:
Post a Comment