O intilnire

Ca sint, ca mai simt, ca incerc, sint tot eu..Omul de aici, de inceput de septembrie..La fel de singur, si de uitat, si nestiut..Pierdut printre celelalte atitea..Omul iesit la suprafatza dupa ce a inotat printre atitea fluide nestiute..Omul simplu, si atit de deschis..Care era la fel, si inainte..
Imi pare ca m-am intors de dupa o calatorie lunga..Ca sa revad ce imi era atit de drag inainte..Sint aici, un om , in picioare, cu tinuta de campanie..Identic cu mine, doar..Care s-a intors doar pentru tine..Dupa toate.. Ca sa isi reaminteasca tot..Asa..
Sint atit de mult de la fel cu cel pe care il cunosteai..Omul om care nu si-a spus niciodata ce era, si cum simtea..
Mai simt ca sint cum eram..Mi-am dus toate razboaiele singur..Ca si tine..Si de asta ma mai gindeam la tine, uneori, cind ma uitam la noptile pline de stele atit de frumoase..
Parca mai simt ca am, in mine, atitea amintiri..Ca si cind n-ar fi trecut atita timp, de cind..
Timpul mi-a adus atitea..M-a acoperit cu rasarituri si asfintituri, cite sa imi ajunga..Si cite sa ma faca iar sa ma gindesc la tine..Ce mai faci? Cum a fost viata pentru tine? Te-ai mai gindit la mine? Ai mai revazut ceva din tot ce am simtit, atunci? Mai stii cit de bine era, si cum ne vorbeam doar, din priviri? Cum simteam ca toate erau asa, intr-o asteptare a unor raspunsuri pe care doar noi le puteam da..Si cum evoluau, asa sublim..Noi, tu, ei, cu toate..
Mai uit, de multe ori, cine sint..Ca si cind as fi fost uitat, si reamintit iar..
Tu esti asa..Omul care s-a intors dupa o lunga calatorie..Ca sa fim iar, amindoi..Si ca sa ne privim sincer, in ochi, ca si cind am fi intr-o intilnire dupa atitia ani..