Enigmele trecutului

Linistile s-au dizolvat in alte linisti, apoi s-au separat, si asezat pe straturi care au acoperit lumile cu culori.. Viata le-a privit, si le-a povestit despre tot ce a fost inainte, lasindu-le sa fie la fel, si sa poata reveni, atunci cind timpul le va elibera de lumi..Uneori, se spune, linistile mai aluneca unele pe linga altele, si acopera viata cu propria culoare, si aducind iar gindurile la origini..Atunci pare ca vin clipele infinite de amor, extaz, si adevar..Azi am fost prin orasul amintirilor mele. Lumea parea la fel, busul era acelasi, noaptea, ploaia, toate se suprapuneau perfect peste ce lasasem..Imi venea sa-mi parasesc confortul meu din scaunul de la geam, si sa ma plimb pe strazi..Am ramas pe loc, pentru ca inca aveam nevoie de imaginile de la geam, de tot spectacolul acela din afara care sa se dezvolte repede, si linistit..Am ramas sa privesc pasiv, ca sa ma refac, dupa ultimile intimplari..Nu mi-a fost frica sa incep sa explorez iar, ci imi trebuia sa ma re-echilibrez..Aveam nevoie de o felie de timp in care sa revad, si sa re-inteleg ce s-a intimplat..De ceva vreme am re-trait intimplarile cu Tiana..Am visat-o citeva nopti la rind, nu stiu de ce, pentru ca aproape o uitasem..Se spune ca vechile iubiri nu se uita, si ranile provocate nu se cicatrizeaza niciodata, dar la mine era, cred, o reintoarcere spre un trecut depasit demult..Eu eram deja impacat cu toate, si nu intelegeam cum sa se intimple sa-mi revina tot, si atit de repede..Poate vreun detaliu mi-a adus aminte de ea, sau poate ca nu trecusem atit de usor peste ce a fost, cum am crezut..Ea era o fantoma a unui alt eu, care era, inca, in mine..De ce oare sa fie asa, nu am meritat suficient de mult sa pot sa revin la o viatza complet schimbata? Greu de spus, pentru ca, dupa cum vad, sint o mare enigma pentru mine..Ah, natura umana..Bine, fie, accept si provocarea asta, ma lupt si cu fantomele, daca nu se poate altfel..Lumea iar ma asalteaza cu trecutul ala de care pare ca nu ma pot elibera asa usor..M-am ridicat de pe scaun, si am inceput sa privesc la ceilalti, din bus, dupa care i-am luat pe rind, la intrebari..Figurile lor mirate erau un spectacol in sine..Nu intelegeau nimic, cu toate explicatiile mele, pentru ca nu ar fi fost nimic de inteles..Ei erau trecatori, si spectatori la ce li se intimpla..Sigur, eu eram cel nebun, pentru ca eu intrebam daca au auzit de Tiana..Si eram nebun, pina si eu am realizat asta..Pentru ca nu ceri detalii unor straini despre amintirile tale proprii..Si nu te astepti ca macar cineva sa stie ce ti s-a intimplat tie, mai demult..Eram ridicol, pentru ei..Si era normal sa fie asa..Ei nu aveau nici o vina, asa cum nici eu, si nici altcineva..Ce a fost s-a intimplat demult, si doar eu am fost martor, atunci..Admit ca sint ridicol, chiar nu ar fi fost altcineva sa-si aminteasca, in afara de computerul central..De la acea intimplare a trecut mult timp, acuma mai am in minte doar mici detalii despre ce am simtit..Bine, stiu ca a fost un acelasi vis indus, ca sa ma treaca prin adincuri, sa ma puna iar in situatia de a-mi gasi solutii la intrebarile de demult.. Probabil ca Tiana o sa fie una din imaginile pe care o sa le revad inainte de a muri..Pentru ca, inca e o mare enigma..Si un loc in care ma reintorc, ca sa ma inteleg mai bine pe mine..