Drumul cautarilor

Cit din tine a mai ramas? Cit mai poti recunoaste? Mai esti valabil, ca atunci? De ce? Cine esti tu? Ce si facut sa demonstrezi asta?
Cred ca o trec pe confesiuni, pentru ca nu mai pot altfel..Pe mine nu m-a inteles, niciodata, nimeni..Parintii mei si-au aratat o afectiune limitata de social..Taica-meu, profesor de mate, m-a considerat un fel de anexa a lui, capabila doar sa-i satisfaca un orgoliu imediat, si primitiv..Mi-a adus lucruri si experientze care imi impuneau o obedientza imediata, pentru ca toate erau spre a-l arata pe el ce bun e..Iar orgoliul asta ostententativ pe mine ma confuza, pentru ca mi se parea nu doar strain, cit ostil mie..In fine, am acceptat asta un timp, dupa care m-am revoltat ineficient, pentru ca am simtit pumnul bagat in gura..Ai mei ma priveau ca pe un extraterestru, pentru ca nu reactionam cum ar fi dorit ei..Ii vedeam de multe ori speriatzi, sau asteptind sa spun ceva ce si-ar dori, privindu-ma atent, si ciudat..Imi pare rau ca nu le-am indeplinit asteptarile niciodata, pentru ca eu eram altfel, aveam alte visuri, alte sperantze, si gindeam cu totul altfel, nu semanam cu ei de niciun fel..Si eram asa de la inceput, iar relatia noastra de familie de la inceput a fost una fara sens.. Taica-meu incerca sa-mi impuna ce avea in cap, dupa ce fusese suficient de oportunist-obedient comunist, pentru ca era membru de partid, si nas unui securist..Atit l-a dus mintea pe el, si atit a facut..Cind eram mic ma bateam mult cu fiul finului, pentru ca ala era incredibil de rau si prost, iar taica-meu nu facea nimic ca sa restabileasca dreptatea, pentru ca finul era securist, si puternic..Spun asta ca sa arat in ce mediu traiam, pentru ca lumea asa a fost..Maica-mea era complet naiva, si-a trait viata intre scoala, tabere scolare, si viata de familie..Ea m-a iubit ca pe copilul ei, nu pentru ce eram eu, de fapt..In fine, astea au fost vremurile, desi asta nu-i scuza in niciun fel pe ai mei de lipsa de afectiune, pentru ca, la noi in familie nu iubea nimeni pe nimeni, era totul o aparentza sinistra..Si nu asociez asta cu "abstractziunile" pe care erau toti obligatzi sa le accepte, ca facidn parte din profesie..Pentru ca nu era vorba de obligatii sociale, cind eram in familie, dar asta a fost ceva ce nu era obligatoriu, si atunci totul era la liber..Am inghitzit niste violentze verbale cum putini au trebuit, si niste mizerii incredibile, pe care putini si le imagineaza..Si, cu toate astea l-am chemat pe taica-meu la mine, 6 luni, si am trait impreuna, in acelasi spatiu..A fost foarte greu, pentru ca taica-meu se tot imagina un ultra-destept, care poate orice..In momentul ala am cam decis ca orice legatura cu el e supra-dimensionata, si, desi am mai conversat un timp dupa, asta a fost ca sa-mi demonstrez ca sint atasat ideii de relatie de familie..Totul, evident, a esuat la scurt timp, pentru ca era normal..Taica-meu nu s-a inteles niciodata, cu nimeni, pentru ca nu ar fi avut cum tinind cont de cit de naiv si de agresiv era..Na..Nu-l acuz, si nu-l scuz, dar el mi-a blocat multe posibilitati..In fine, am supravietuit, si am ramas sa ma gindesc ce anume m-a format..Poate ca am rezistat pentru ca m-am incapatinat pe propriile mele valori..Si inca mai sint pentru ca nu m-am lasat dus de prostelile pe care cautau atit de violent sa mi le bage in cap..Si ei au fost extrem de agresivi,  oho, nimai cine nu a trait atunci nu stie..Deci na, parintzi ostili, mediu ostil, ce dracu sa faci ca sa te eliberezi? Fugi, evident, si cauti sa iti faci propriul drum, asta nestiind ca si ce te inconjoara e la fel de profund ostil, pentru ca nu te-a invatzat nimeni..Na, te lasi dus inainte de o intuitzie, care speri sa te salveze..Dar mergi inainte invatzind, si cautind, pentru ca stii ca drumul devenirii tale e cel adevarat..