Uneori mi se pare ca lupta cu realitatea e una inegala, pentru ca realitatea e ca o armata a celorlalti..Si mi se pare ca orice as face, oricum as lupta, as pierde razboiul..Chiar daca as avea unele victorii, ele ar conta mai putin decit o infringere, pentru ca, orice s-ar intimpla eu as iesi cel ranit, si cu tinuta rupta si murdara..Si mai singur, si mai deprimat..Ca si cind totul ar fi fost o farsa sinistra pe care mi-a facut-o cineva, de sus, cu o mare putere de a-mi modifica destinul..E uneori trist, asa cum alteori e ceva usor de uitat..Si toate par, dupa razboi, mai deprimante, si mai sinistre, pentru ca, parca si visele au murit, sau s-au ratacit..Si pare ca mi se mai strica si busola uneori..Sau poate ca polii magnetici ai planetei ratacesc si ei, obositi de timp, sau afectati de trairile noastre..Oricum ce ramine e tot durere, si o parere de rau ca nimic nu a fost cum a parut la inceput..
Azi e toamna, si e frig, si ploua..Ceasul din hol arata tot septembrie..L-am setat doar pe luni, pentru ca zilele si orele ma deprima cind le vad cit de repede trec..Ceasul meu interior arata doar toamna, de citiva ani incoace..Am in minte doar frunze, vint, si regrete care graviteaza in jurul meu pe orbite eliptice, pentru ca le simt asa, cind mai aproape, cind mai departe..As vrea sa uit iar, sa ma resetez, si sa devin un altul, care doar seamana cu mine fizic..Daca m-as schimba fizic poate ar fi mai usor..M-as departa de toate simturile, ca sa nu ma mai doara, si sa fiu rece ca un robot construit cu un scop care i-a dat sens..Atunci nimic n-ar mai conta, si totul ar fi uniform..Oricum e bine ca totul si-a pastrat aparentzele..Esentzele nu le mai consider, pentru ca ar trebui sa incep iar sa simt, si iar sa ma doara..Nu ma lamentez, doar me gindesc la ce ar fi mai practic..Rece, sau cald? Albastru, sau rosu? Poate totusi un amestec de toate, vizibile, si invizibile..
E septembrie.Iarasi. Parca am mai trecut prin asta. Un anotimp cumsecade, imi mai lasa timp sa ma impac cu gandul ca se apropie pesimista octombrie; si deprimantul noiembrie. Pana una alta, mai merg incaltarile de vara desi, noaptea intind mana dupa patura. Au ingalbenit frunzele si n-am bagat de seama. Nu le-am vazut asta primavara desfacandu-se ca un ghemotoc verde, plin de speranta si nici asta vara stand cocotate pe ramuri. Unde au fost micutele astea verzi, toata vara ? Tacute, fara fast, fara ambitii personale, fara sefi? Astea or fi avand framantari interioare? Nu cred. Stau acolo si se uita una la alta. Le-as spune frunze "de rand". Maldare de frunze de rand, care urmeaza fara sa carteasca acelasi ritual ancestral. Nu suntem si noi asemenea lor, tarati intr-un vartej prea mare si prea puternic pentru noi? Uita-te la cei ce stapanesc, cu glorie sau, fara glorie. Au calcatura stapanului, stapanirea de sine al celui ce te striveste dibtr-o toana, Toti ii invidiaza si se gudura. Pentru cat timp? Nimeni nu-i vede caderea, nimeni nu sta sa-i planga zvarcolirile pentru ca toti se grabesc sa aduca osanale noului stapan. Eu nu aleg, Privesc cum cade una cate una redutele omeniei si a demnitatii umane. O durere surda, neputincioasa imi aminteste ca "atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni".
ReplyDeleteI-am spus unui prieten: totusi, mai e speranta, Mi-a raspuns razand 'speranta vine cand nu mai e nimic altceva". Alt prietem mi-a marturisit ce vremuri cumplite traim si ce vremuri vor veni. Sufar de boala intelectualului, acea obsesie maladiva pentru "adevar" , chinuitoare pana la alienare asa ca, in fiecare zi intram pe usa obligandu-l,as spune, sa vorbeasca. Acum, se bucura ca ma vede dar tace, evita sa-mi mai raspunda. Am vrut sa plec, sa-mi iau campii. Cineva mi-a spus "du-te unde vrei, cruci sunt peste tot". M-am asezat jos, ca unul care trebuie sa porneasca la un drum lung si-am cugetat. Am cautat in adancul fiintei mele sfatul pe care mi l-ar fi dat tata. Mi-am amintit de un alt prieten caruia i-am cerut sfatul intr-o zi cand ma covarsise disperarea. Dupa ce m-a ascultat, m-a bestelit, dupa obicei si mi-a spus asa "Solomon a cerut de la Dumnezeu lucrul cel mai de pret ; a cerut intelepciune. Intelepciunea vine dintr-o minte agera si dintr-o inima buna. Le ai pe amandoua. Ai deja raspunsul la problema ta". Si atunci ca si acum, am ajuns invariabil la aceiasi raspuns: am doua maini, inca mai merg pe picioare si asta e tot ce trebuie. Restul e o agitatie fara sens. Cu cat te zbati mai mult, intr-o lupta a tenebrelor, cu atat nu ajungi nicaieri. Du lupta cea buna. Cauta oameni si cuvinte care te zidesc. Aliaza-te valorilor fundamentale pentru ca ele au biruit lumea. Nu uita ca dincolo de tine e un Univers. Cu tine sau fara tine, maine soarele tot va rasari. Ce te costa sa te bucuri de lumina lui?
M St
Septembrie; iarasi. Parca am mai trecut prin asta. Un anotimp cumsecade daca ma gandesc ca-mi mai lasa ceva timp pana la ploile lui octombrie si zilele invariabil gri ale posomoratul noiembrie. O luna care ar putea lipsi din calendar. Vremea e inca ingaduitoare asa ca merg incaltarile de vara cu toate ca noaptea intind mana dupa patura. Au inceput sa ingalbeneasca runzele. Cand, oare? Nu le-am vazut azi-primavara desfacandu-se dintr-un ghemotoc verde si nici asta vara stand tacute, atarnate pe crengi. As numi asta "viata de frunza"; fara orgolii, fara dorinte, fara stralucire,.... fara sefi. O viata in tacere. Oare frunzele au framantari interioare? Au indoieli? N-as crede. Pare sa fie un ritual ancestral taciturn, caruia i se supun fara sa carteasca. Le-as numi frunze "de rand". Vantul le aduna si le imprastie, dupa bunul plac, fara ca vreuna sa se opuna. Nu asa suntem si noi? Niste frunze cu ego, purtate in voia unei forte , dincolo de puterea noastra? Si totusi, mai trebuie sa mai fie ceva. Acel ceva care a despartit Marea Rosie, Steaua Marii, sarpele de arama ridicat in pustiul Egiptului....
ReplyDeleteIntr-o zi i-am spus unui prieten 'totusi, a ramas speranta" . Mi-a raspuns razand "speranta vine cand nu mai e nimic altceva". Oare efemeridele or fi cunoscand fericirea? Intr-o singura zi pot sa sufere sau sa se bucure cat noi? Un alt prietem mi-a povestit ce vremuri cumplite traim si ce lucruri cumplite vor veni. Sufar de boala intelectualului, desi nu par a fi unul. Am o obsesie maladiva pentru aflarea "adevarului", o dorinta mistuitoare pana aproape de alienare. O durere surda, neputincioasa imi aminteste ca "atunci cand se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni."
Si totusi....
M-am asezat jos, ca unul care va pleca la un drum lung. Asa faceau ai mei; ne asezam toti in jurul mesei goale si fiecare se gandea la ale lui. Apoi, ieseam pe usa, in tacere, lasandu-i in urma pe cei ce ramasi. Acum, mai e un singur scaun; al meu.
M-am asezat si m-am gandit la ce m-ar fi sfatuit tatal meu. Mi-a venit in gand sfatul uni prieten caruia i-am cerut ajutorul la un necaz. Mi-a spus asa "Solomon a cerut de la Dumnezeu lucrul cel mai de pret; a cerut intelepciune. Intelepciunea vine dintr-o minte ascutita si o inima buna. Tu, le ai pe amandoua, mi-a spus. Nu e nevoia sa-ti dau eu sfaturi. Raspunsul ii ai deja"
Atata timp cat am doua maini si inca mai merg pe picioare, e bine. Restul sunt framantari inutile. Sa lupti lupta cea buna. Cauta oameni si cuvinte care te zidesc. Ramai langa valorile crestine pentru ca ele nu cad niciodata. Stai langa cel plin de intelepciune pentru ca el iti va da forta interioara. Cu tine sau fata tine, maine Soarele se va ridica pe cer, urmandu-si calea. Nu te costa nimic sa te bucuri de lumina lui. In jurul tau e Universul; tu nu esti decat firul de nisip de pe fundul oceanului. Uita-te in jur. Lumea e minunata!
Sunt multe de spus doar ca eu am spus deja prea mult.
O zi buna,
M St
E o poveste lunga viata noastra, si e plina de schimbari neasteptate si obositoare. Uneori ma gindesc ca e mai bine acum decit in alte vremuri, privind asa, de deasupra istoria, desi, parca, si istoria asta oamenii au facut-o. Raul a venit de le bipezi care ne seamana fizic, si care s-au catarat pe pozitii inalte pentru ca raul pare mai puternic ca binele, si il domina, pentru ca raul e curajos, are tupeu, si actioneaza, pe cind binele e timid, retras, si introvertit..Uneori ni se intimpla nedreptati, dar le supravietuim, pentru ca stim ca adevarul e construit pe bine, pentru ca vedem asta de la nivelul technologiilor de azi. Mai greu e pentru cei buni sa pastreze in ei suficienta energie cita sa le ajunga sa mearga inainte, pentru ca dumul e lung, si mai avem multe incercari de trecut..
ReplyDelete