Ploaia a salvat iar lumea..Toate nefericirile s-au dizolvat in apa asta galactica..Am ramas iar sa fac echilibristica pe marginile lumilor, si sa ma gindesc la toate cite s-au trecut, si mi s-au tatuat pe suflet.. Nu e nimeni imprejur, in afara ploii..Doar mici ecouri care se lovesc de picurii de apa, si se reflecta sferic, lasind in urma dire mici, ca dupa un impact real..Lumea a ramas in asteptare..Si eu astept parca ceva, in asteptarea asta a lumii, ca sa pot observa mai bine intimplarile ce vor veni..Cineva spunea mai demult ca, daca intimplarile care vor veni nu se suprapun aproape simetric cu cele care au fost inseamna ca s-a schimbat logica sufletului.. Nu am inteles nimic din asta, pentru ca ce a fost nu se poate simetriza in nici un fel cu ce va veni, pentru ca toate se schimba, iar sufletul e constructia, devenirea in timp, si logica lui e mai mult proprie decit schimbata de timp, pentru ca vine din profundurile noastre, si lucrurile mai mult aluneca intre ele, devin fluide, sau dispar, cind constiinta incearca sa le prinda.. Sau poate asta simt acuma, cind incerc sa gasesc o explicatie, daca exista asa ceva, daca ce este e explicabil cumva..Poate totul e altfel de cum ni-l imaginam, poate ca ce ni se pare absurd e, de fapt realul, ca intr-o lume pe dos, iar noi sintem pusi sa gasim logici ca sa ne satisfacem capacitatea cea aparent stabila a intelegerii..Ar fi absurd ca absurdul sa fie real, hahaha ce filozof sint, ma contrazic singur, pentru ca absurdul si realul nu sint total diferite, interfereaza mai subtil decit realizam noi.. Si combinatii de astea cu absurd si real poti face multe, ca sa te dai profund, ca uite cite stii, si intelegi tu, fata de ailaltzi..Absurdul e absurd atita vreme cit realul e real..Realul absurdului e mai absurd decit absurdul realului..Realul din absurd depaseste absurdul din real, citeodata, sau nu (aici am intors-o ca la Ploiesti, ca am lasat deschise toate posibilitatile)..Realul depaseste absurdul prin concret, in timp ce absurdul depaseste realul prin mister..Misterul absurdului e in real..Realul nu contrazice absurdul, ci il face o parte neexplicabila din el..Intr-o lume absurda sintem singurii reali, dar intr-o lume reala avem absurdul nostru..Absurdul nu e mai mare, nici mai mic ca realitatea, e doar diferit, dar seamana cu ea..
M-am trezit..Am visat doar absurduri care se amesteca in real..Ploua..Sint in busul meu de noapte care merge prin oras..Visul a fost mai filozofic de data asta, visul din vis, pentru ca si calatoria asta de acuma e tot un vis, ca pe nava nu sint busuri, si nu sint orase ca asta..Dar eu ma cred in visul asta mai real decit pe nava, ca asa imi sint amintirile, si eu sint dependent de ele..Sint un drog si amintirile astea, de care nu scapi, cit traiesti, si care te afecteaza profund, dar n-ai de ales, ca ele te tin viu..Altfel ai fi o frunza de sptembrie care zboara spre pamint..Ce frumos e orasul noaptea..Strazile si trotuarele reflecta luminile, si parca mergem pe ape solidificate..Oare cite picaturi are ploaia asta? Si de ce nu mai multe, sau mai putine? Sint oare toate? Sint toate cite sint, evident, dupa logica necunoscutului; sau a misterului..Bine, misterul nu are o logica, pentru ca el iese din logica perceptiilor noastre..Sau nu (iar am intors-o, ca sa evit injuraturile elitistilor)..Sau da, hahaha, ca oricum nu conteaza nimic, totul e la libera analiza de catre oricine, si oricind, cu orice absurd, sau real, la baza..Ce liniste e..Asa e, cind esti intre real, si absurd, e o zona de gindit doar, si e o liniste de biblioteca..In bus..Adica in nava in care eu visez ca sint in bus..
No comments:
Post a Comment