Da, filozofelile sint deschise spre orice fel de interpretari..Asa e prin lumile de sus, ideile aluneca si se pot lega surprinzator, uneori..In fine..Tabloul universului e la fel de negru, cu aceleasi puncte luminoase raspindite aproape uniform..Astea sint stelele a caror lumina a ajuns la noi..E frumos cum se vede prin fereastra de la cabina..Uneori as vrea ca fondul sa-si mai schimbe culoarea, sa fie ca cerul vazut de pe pamint, cind albastru, violet, orange, rosu, dar asta e o dorintza pur neindeplinibila, pentru ca acele culori sint efecte optice date de atmosfera planetei..Iar spatiul asta prin care tot ratacim cu nava e cam gol..Azi am citit mesajul de ieri, cu descoperirea unor forme de viata pe o planeta..Erau celule, sau asemanatoare cu celulele, pentru ca erau construite altfel, si erau bune ca inceput de evolutie a unor fiintze, doar ca planeta se departa constant de soarele ei, se misca pe o spirala, si parea ca atunci cind ar fi aparut fiintze inteligente, planeta ar fi fost prea indepartata de soare, si totul ar fi disparut, lent, si sigur..Pacat..In fine, mai cautam, ca poate gasim, odata si-odata fiintzele alea inteligente care sa nu se fi autodistrus..In fine..In seara asta ies in la terasa din parcul albastru, poate fac o baie in lac, si ies si eu albastru ca toate de acolo..O sa-i comand chelneritzei o bautura verde, s-o confuzez, hahaha..Sau mai bine ma plimb, sa ma umplu de nuantzele alea de albastru, si sa visez albastru, la noapte..De fapt, cred ca parcul ala are culori naturale, iar albastrul e obtinut cu o smecherie technica, pentru ca ultima oara cind am fost acolo, desi aveam o camasa rosie, tot albastra aparea..Dar a fost frumos..Si natura e reala, sint fiintze vii..Asa fac, ma duc, si de acolo mai vad eu..
Thursday, September 27, 2018
Efect optic
Nimicul e tot, asa cum totul e nimic, spuneam mai demult..Nu din naivitatea-mi declarata, datorata unei copilarii din care n-am iesit inca, am avut curajul sa spun asta..Pentru ca si naivitatea mea are limitele ei, dincolo de care mai exista si luciditatea, si cautarile fiintzei care ma faceau sa spun ca: da, e adevarat, uneori nimicul e tot, urmat de totul e nimic, intre care apare asa cum..Fraza asta te loveste direct in profunzimile logicului, pentru ca prima parte e o lovitura data bunului simt comun, iar a doua te baga in confuzii (era sa zic perfuzii), pentru ca nimicul si totul sin extremele diametral opuse, si nu au cum sa fie identice..Noi doar le declaram identice, pentru un efect de impact al declansarii imaginatiei, si pentru o cautare a unor explicatii posibile, gen, uite, poti sa ajungi imediat din nimic in tot, si viceversa printr-o gaura de vierme ca aceea care te ajuta sa sari dintr-un spatiu fizic in altul..Asta e posibil intr-un univers cuantic, cred, in care particulele dispar si apar instantaneu in alt spatiu..Sau e posibil intr-un spatiu absolut, in care exista doar alb, si negru, doar..Dar noi traim intr-o lume relativa, cu infinite nuantze, in care toate sint amestecate, in care parti din nimic exista in tot, si parti din tot exista in nimic.. Adica, daca ar fi sa fim pastram o rigurozitate matematica, mai corect ar fi: Intre nimic si tot exista treceri, in care nimicul, si totul sint amestecate in proportii diferite. Acuma e mai corect, si vom primi probabil mai putine injuraturi de la unii pasionati de contraziceri..
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment