Tuesday, September 18, 2018

Noi, picaturi de ploi

Traim printre iluzii, pentru ca, nu, totul a devenit atit de flexibil ca pare fluid..Toate curg, nu e nimic stabil imprejur, trebuie sa inveti sa inoti printre curentele astea de fluid sociale care trec pe linga tine si iti mingiie pielea, ca intr-un fel de semn de prietenie dat inainte de o condamnare pe care o intuiai..Toate curg, si toti se preling viclean pe linga umbrele tale, iti scormonesc in trecut, si in minte, ca sa te poata domina, mai tirziu, cind li se va oferi oportunitatea..Toate curg, e un semn de evolutie de dupa rigidul farimitat in mecanisme din ce in ce mai mici..Controlul e eficient pentru ca e cuantic, si mai subtil ca virful unui ac..Toate sint la acelasi nivel de precizie, si toate au puterea sublimului suprem, si fara egal..Realizezi ca nu prea ai sanse contra asemenea dotari, pentru ca tu ai doar mintea mai antrenata, restul e o carcasa biologica construita de natura sa pastreze energia mentala..Stiu ca ce spun presupune ca nu ai sanse sa invingi, pentru ca esti intr-o inferioritate absolut evidenta, orice ai face..Acuma depinde si ce intentzii are cel ce detzine acele puteri, pentru ca, poate nu e atit de rau pe cit pare, sau ti-ai imagina, poate e bun si vrea sa rezolve cu rau problemele, ca sa se ajunga la bine..Nu stiu, am vazut suficient rau imprejur cit sa cred ca binele e usor dominabil, dar, cine stie, poate e doar experientza mea pur personala..Desi multi au trecut prin incercari ale raului, cit sa-i faca sceptici, nu? Bun, e un rau care vine de la o traditzie a relatziilor inter-umane, pentru ca raul e o constanta stabila dovedita si care functzioneaza, avind in vedere natura mediului..E ca un fel de necesar, tot timpul, si care exista in doze diferite, in paralel cu binele, ca sa ajute binele, probabil, pentru ca binele cel fundamental are nevoie de confirmare, iar asta rezulta dintr-o lupta continua..O lupta libera, reala, si salbatica, fara reguli, si fara urme pe ramasitzele de constiintza activa, desi, sincer acuma, ramasitzele astea sint o dorintza activa si niciodata indeplinita, pentru ca la mine nu exista laturi active si pasive, pentru ca eu merg cu tot sufletul inainte, ca o locomotiva..Si la mine abstractziunile au legaturi profund pasionale, eu vad formulele ca experientze traite la roshu, in care detaliile sufletului s-au implicat si expus, pentru ca doar asa au putut sa isi cistige propria nemurire, pentru mine, in viziunea mea, cel putin..Daaaaa, bine, poate aluneca totul in patetic, si in dorintza de a atrage atentzia unor posibile afectziuni care nu au venit pe cale naturala, dar nu e asa..Sau poate e, dar nu la modul comun, pentru ca dorintza e de a atrage afectziunea pentru abstract, cumva, sau pentru a cauta de a descoperi, de a explora..Am o repulsie a fiintzei pentru prostia asta endemica, si caut sa ma protejez cautind parteneri intru intzelepciune, cu care sa ma conversez liber..Si asta mi-a devenit o necesitate, in timp..Pentru ca nu m-am putut obisnui cu gindul ca va trebui sa accept o prostie inconjuratoare, uriasa, ca pe un dat, si sa invat sa ma conformez ei, pentru ca am simtit ca nu e normal..Pentru ca prostia nu e necesara, si nu e scuzabila, ea doar exista pentru ca e acceptata, inca..Stiu ca e inutila abordarea asta a prostiei, dar ea a continuat peste timp, si a ramas eterna, pentru ca multi au continuat-o ca pe o traditzie..Sa fii prost e scuzabil social, si prostii atrag un fel de mila publica, si o compasiune care e necesara..In fine..Mizeria are explicatii, e adevarat, dar nu e iertabila..Prostii sint o bomba cu ceas, si prostia e o si mai mare bomba cu ceas..Iar ticalosia una si mai mare..In fine, noi existam pentru ca omenirea a realizat asta, si a cautat ca binele din noi sa-si gaseasca metode mai eficiente..Ce bine ar fi sa fie bine, pentru ca ca e rau sa fie rau..Stiu ca noi sintem doar martori la mersul lumii, si facem ce credem, pentru ca asa simtim, si cautam, si exploram, si ne ducem vietile inainte spre idealuri in care cam putini cred.. Na, lumea asta e asa si pentru ca am contribuit la ea si noi cu ceva..Noi, cei mici ca picaturile unei ploi de toamna, ce vine sa racoreasca pamintul uscat al verii..

No comments:

Post a Comment