Filmele vietilor posibile

Sint cel mai prost "vizionar" de filme (adica privitor, nu un Cassandru care citeste viitorurile paralele, dar a sunat bine, si l-am eliberat din ascunsurile lui pline de semnificatii, si i-am dat si eu una a mea, mai prozaica), pentru ca probabil ca in mintea mea legaturile se fac pe modelul stiintelor exacte, si daca logica nu e, nimic nu e..Inteleg mai greu partea din minte care lucreaza doar cu sentimentele, ca acolo lucrurile par instabile si haotice, si nu se leaga intre ele, pentru ca tin de sufletul cel schimbator de stari, mmm, adica de fapt invers, tin de starile schimbatoare de suflet, ca parca starile controleaza sufletul..Asta daca nu se interpune ratziunea care poate ea sa detina controlul, uneori, dar asta e confuzant, ca pare ca nu mai e nimic de inteles din toate, daca le privesti pe ansamblu..E complicat, pentru ca nu exista o logica pentru actiunile cuiva, pentru ca fiecare are ratiunile proprii, si daca nu-l cunosti suficient de bine nu-l intelegi, cit de cit (sper sa nu fiu si eu atit de previzibil cit sa par plictisitor, mai bine sa par misterios, hahaha)..In fine, spuneam de filme, ca le pricep greu..Imi trebuie sa mi se scrie pe ecran explicatii la diferite scene (cu sageti spre respectivele detalii), ca sa stiu unde sa ma uit, ca ma ratacesc..Desi unele filme le inteleg mai usor, dar asta e rar..Ce imi place e ca filmele ma ajuta sa ies din mine, si sa traiesc cu personajele, sa simt ca sint acolo, sa ma emotionez, sa gindesc ca ele..Cind eram mic, dupa ce ieseam de la un film de la cinema imi trebuiau citeva ore sa imi revin.. Si acuma e la fel, mai ales daca povestile sint emotionante. Imi place pentru ca e altceva, e o alta viata in filme, e ca un fel de vis pe care il duci inainte constient si de tine, desi mai uiti uneori cine esti..Imi plac filmele cu personaje care au trairi profunde, si care sint sincere, si care au curaj sa fie cine sint chiar daca sint constiente ca vor pierde din asta..Am vazut ca cele mai de success sint dramele romantice, si astea imi plac si mie, pentru ca sint chiar posibile, ca nu stii niciodata ce ti se poate intimpla in viata..Ideal e sa fie un film cu de toate, adica si amor, si comedie, si tragedie, si actiune, si aventura, na, pe cit posibil; si sci-fi, si filozofie, si etc, dar asta e mai greu ca daca sint prea multe iese mai mult un mozaic decit un film inchegat, desi se poate, cred..De multe ori ma gindeam sa incerc sa imi imaginez cum as face eu un film ca sa-mi placa, si cred ca ar merge, dar mi-ar trebui colaboratori, ca singur e mai greu, pentru ca trebuie sa ma concentrez doar la asta, si nu am cum, ca tre'sa supravietuiesc dintr-un alt job, si n-am experienta la facut film, etc..Ce face diferentza intre un film bun si unul ieftin e muzica, scenele picturale, actorii frumosi, jocul mai discret si subtil, ideile, actiunea, pasiunile, etc..Ma gindeam ca e ceva bun intr-un film de iubire pe un fond exterior dramatic, gen razboi, sau situatii limita, sau o lume distopica, etc, pentru ca iese mai clara umanitatea, sentimentele, asa cum ies intr-un tablou culorile pe un fond negru..In fine, e discutie lunga pentru ca sint posibilitati nelimitate cum sa construiesti din scene o lume in capul "vizionarului" (folosit ca la inceput, clar)..Acuma ma uit la Never let me go, care e o fictiune distopica, sint la jumate, dar am luat o pauza, ca sa scriu aici, ca mi se adunasera in cap citeva idei pe care vroiam sa le spun..Sint curios cum se continua, dar mai citesc de pe wiki despre film, ca acolo explica tot; asa fac la toate filmele, ca nu le inteleg din prima..Sint muuuuulte de spus, oricum am inteles mai multe din filme in ultimul timp, si pare interesant domeniul, desi ca sa le faci nu stiu daca e atit de pasionant, dar trebuie experimentat, si trebuie si o cultura cinematografica, ca sa stii ce si cum, practic.. Poate ca destinul meu era sa fiu regizor, sau ceva, desi ma indoiesc, dar e bine ca in filmul din capul meu pot sa cred si asta, ca sa imi para bine ca as putea avea in viata asta un urias success (o iluzie, evident, ca succesul tine si de niste mercantilisme greu de acceptat). Dar filmele ramin povesti frumoase, si ne ajuta sa invatam multe..