Amintiri construite

E o liniste adinca , ce a venit ca dupa o ceatza de un miliard de ani..O liniste chinuita, un pic dureroasa, dar eliberatoare, care a inlocuit pe rind toate valurile de ceatza..Acum se mai poate vedea cerul, norii, pamintul, apele, toate la un loc..Orasule pustiu, pentru ca pare plin cu suflete pustii, translucide, si statice..Oamenii au fugit parca spre alte locuri, poate au migrat, ca pasarile, spre tarile calde, cine stie..Nu mai e nimeni ramas, in care sa poti avea incredere..De fapt niciodata n-a fost cineva cu care sa poti comunica mai mult decit superficial..Mi se pare dur, desi altora li se pare usor, ei sint fericitzi cu starea asta de fapt..Poate comunica mai usor, sau poate nu au pretentzii prea mari de la ce e acum, sau poate nu le pasa de nimic..Ei sint fericitzi fix asa, si parca devin mai fericitzi cind vad nefericirea altora..Nu mai conteaza, oricum, si nici n-a contat niciodata, doar eu mi-am mai imaginat ca a fost altfel..E bine ca a revenit linistea asta profunda, ca sa imi mai revin si eu..Nici nu stiu unde sint..A, sint in oras, exact, mi-am amintit, in orasul linistilor profunde, care a fost orasul cetzilor profunde..Orasul lui septembrie cel de care imi mai amintesc..Azi mi-am fabricat o amintire, asa, ca sa am si amintiri noi..Am mincat o felie de pizza buna, si m-am gindit ca as putea fi fericit, daca mi-as dori asta, si mi-am imaginat ca sint la un party pe o plaja tropicala, la un apus de soare, cind se aprind focurile, si incepe dansul curbelor feminine, in fata unei mese pline cu absolut orice, cu vecine dragutze care ma imbie sa maninc, si sa beau..Si ca in conditiile astea eu am ales doar o felie de pizza, si sa imi las mintea libera..Si asa a fost, pentru ca aveam felia in mina, o vedeam, dar imprejurul ei era lumea aceea..Ca in reclamele astea stupide, hahaha..M-am lasat manipulat..De fapt am vrut asta, pentru ca imi trebuia, si mi-a facut bine..Ca sa simt ca traiesc..Ciudat ce putin iti trebuie uneori ca sa simti fericirea..Ma gindeam daca as vrea sa fiu ultra-bogat, si ultra-singur, sau un om obisnuit, cu prieteni adevaratzi imprejur..Prieteni cu care sa pot discuta orice, cu care ma pot intelege la lucrurile care merita, si care sa poata, si sa vrea sa ma ajute cind am nevoie..Pe care, la rindul meu sa-i ajut..Na, sint clisee, dar sint adevarate, ca cica bogatia e in numarul de prieteni, nu in numarul banilor..E posibil..Eu n-am avut bogatii, sau prieteni adevaratzi, la mine e o premiera orice, si, poate, mai mult decit orice, o reusita..Bine, acuma la cit am fost de asediat de tembeli, am ales singuratatea, pentru ca era singura optiune..Acum sint intr-un echilibru cit de cit stabil..Nu ma pling..Ar fi fost buna o ploaie, asa ca sa inceapa septembrie mai festiv..O astept, pentru ca am amintiri noi, programate, numai bune de scos din cutie si ambalate, dar imi trebuie contextul, si asta era legat de ploaie..Cinta iar prin aer Try to remember..E frumos, acordurile alea sint eterne..Or sa ramina in timp sa le asculte multe alte generatzii, dupa ce noi nu vom mai fi..Asta dupa ce alte muzici vor veni, si vor pleca, asa, cum fac oamenii..