Locul acelui suflet

In Sonata Lunii toate notele sint la locul lor..Intr-un tablou de Picasso, sau de van Gogh, la fel, toate petele de culoare sint la locul lor..Intr-o sculptura de Michelangelo toate formele sint la locul lor..Intr-o opera scrisa, la fel, toate cuvintele sint la locul lor..Intr-un film bun, toate imaginile si sunetele curg asa cum trebuie.. Deci, e simplu, toate trebuie sa fie exact acolo unde trebuie..Acuma sint si tolerantze in unele cazuri, unde tolerantzele, in inginerie inseamna in ce plaja (intre ce si ce, dat) pot varia unele date/dimensiuni..Daca la Sonata Lunii schimbi o nota, apare o rupere in curgerea fireasca, curgerea asteptat-anticipata de sufletul profund..Pentru ca sufletul profund se lasa antrenat de acea curgere, si simte ca ea ii e comoda, si conforma, ii e ce-i trebuie..Daca intr-o orchestra schimbi o nota la un instrument, sau daca un instrument cinta mai incet, asta e mai putin sesizabil in corul acela, atit de mare al celorlalte instrumente..Daca intr-un tablou maresti o pata de culoare cu 1 milimetru, sau daca muti un contur cu 1 milimetru, la fel, e mai putin sesizabil. La fel in teatru, sau film, o scena poate fi mai lunga un pic, un joc mai putin expresiv un pic, si totul e mai putin vizibil in contextul general, pentru ca, aici, tolerantza e mai mare..Totul e ca intregul sa fie unitar, si complet..Depinde de cit de complicat e intregul, daca acel element schimbat ii poate altera structura, si echilibrul..Asa se face arta pura, construind un intreg profund, si stabil-echilibrat; suna simplu, in teorie, dar, in practica e dementzial de complicat sa pui toate detaliile alea nebune intr-un context clar, adica sa faci din nimic un mic univers..Pentru asta trebuie sa ai o pasiune nebuna, o dotare de la natura, capacitati adica, pe care sa le dezvolti exersind continuu, perfectionindu-te asa incit ce produci sa fie din ce in ce mai simplu, clar, si profund-direct..Si elaborind asa, pas cu pas toate, te formezi si pe tine, iti construiesti metodele si stilul pe baza valorilor pe care le ai..Si le dezvolti pe toate, pentru ca, din pasiunea naiva de inceput vezi ca ai reusit sa construiesti ceva perfect valabil, si asta te motiveaza sa incerci mai mult, sa experimentezi mai mult, sa acumulezi mai multe..Si asa te schimbi, devii continuu o alta persoana..Problema e, ca, dupa un timp, iti dai seama ce singur ai devenit, si ca, dupa alte reusite, si acumulari esti si mai, si mai singur..Si aici nu ai ce sa faci, ca nu mai depinde de tine..Te consolezi cu reusitele, si te inchizi in tine, continuindu-ti drumul..Ce e mai trist e ca iti dai seama de asta, de diferentzele uriase dintre tine, si ceilaltzi, si atunci incerci sa te consolezi spunindu-ti ca, oricum, undeva exista un suflet care te intelege, si asta e sigur..Problema e, unde anume..Unde e localizat acel suflet..Pentru ca sint multe locuri, si multe suflete raspindite pe o intreaga planeta..