Tineretzea repetata in timp

Uneori mi se pare nedrept ca societatea pune pumnul in gura tuturor vocilor libere, si blocheaza drumurile unor oameni geniali..Pentru ca mi se pare atit de usor sa fii genial, si atit de greu sa fii recunoscut asa..Uite, ia un copil, de oriunde, si pune-l sa-ti puna intrebari, apoi cauta raspunsurile lui la intrebarile tale, si ai sa gasesti acolo o filosofie uimitoare si fireasca, pentru ca vine dintr-o minte inca neobligata sa accepte "adevaruri" ipocrite..Si e uimitor ca in noi toti e inca partea aceea naiva a inceputurilor, care a mers pe drumurile vietii, si s-a complicato-instrainat..Daca am avea puterea sa revenim la ce am fost demult, am avea sansa sa devenim geniali, e simplu..Asa fac psihologii, ne duc inapoi in timp, ca sa ne gasim singuri raspunsuri la intrebari..
Ma urmareste Testament of Youth, si ma gindesc la ce fel e facut filmul asta, cite idei a spus prin personaje, ce fel au trait ei, cum erau timpurile, etc..Si ma gindeam ca in primitivitatea culturii noastre (glumesc, e relativ la numarul de opere fata de ale lor) am fi putut crea enorm de multe opere geniale..Ce oare ne-a oprit, ne e frica sa dam drumul la ideile adevarate? Nu stim sa construim secventze pe care sa le asamblam intr-un film? Sintem blocatzi intre perceptzii gresite, si prejudecati? E adevarat ca un Mircea Eliade, sau Cioran, Brincusi, etc, au putut evolua doar in conditiile occidentului, pentru ca, daca ar fi ramas in tara ar fi fost usor anihilatzi, cum li s-a intimplat multora..In fine..In Testament of Youth mai multi tineri traiesc realitatile primului razboi mondial..La inceput ignora ideea de razboi, gindind ca isi fac datoria inrolindu-se, ca sa lupte si eventual sa invinga, dovedindu-si astfel patriotismul, pentru ca, in naivitatea lor nu au banuit ca un asa de mare sacrificiu e cerut de guverne in care multe minti patrate orgolioase manipuleaza eficient tot, ca sa-si satisfaca dorintele de marire ascunse..Vina nu a fost a tinerilor, dar naivitatea i-a costat viata..Si filmul vorbeste despre o realitate intimplata, pentru ca Vera Brittain a existat, si toti ceilalti la fel, si toate s-au intimplat la fel de tragic cum arata scenariul..Ce e uimitor e cum tragediile lor au ramas la fel de impresionante peste timp..Vietile lor pot ramine ca un exemplu pentru toti, pentru ca au fost exact ca noi, dar pusi in situatii pe care azi incercam sa ni le imaginam..Vera a supravietuit, si a ramas sa lupte impotriva razboiului, dar ceilalti au disparut, si ea le promite ca, in ciuda a ce i se cere din partea tuturor, nu-i va uita..Si asta e testamentul tineretzii, al unei virste care a fost atunci a lor, pentru noi, cei care, dupa atitia ani citim uimiti ce au trait..In 100 de ani cit au trecut de atunci lumea a mai trecut prin atrocitatile celui de-a doilea razboi mondial, prin reconstruirea adevarurilor, prin uimitoarele technologii, ca sa devina cum e azi..Totul e altfel, dar noi, ca oameni, am ramas aceiasi..Si asta e uimitor, cind vedem, si simtim ca noi, cei din vremurile astea sintem la fel ca ei, cei de atunci..Si ca, si noi, in locul lor, am fi facut poate aceleasi lucruri, si am fi trait aceleasi drame..Tineretzea noastra ar fi semanat cu a lor..