Drumurile cautari

Ma gindeam de multe ori daca as fi putut face alte joburi legate de stiintele exacte, si cred ca da, multe. As fi invatat si matematici teoretice, sau fizica teoretica, ca nu-mi era frica de toate abstractiunile lor, pentru ca le invatam regulile, si le-as fi aplicat usor, ca sint bun la asta, dar ce m-a indepartat de toate a fost sistemul ala de invatamint brutal si primitiv, si profii aia de un autoritarism complet absurd. Multi spun ca nu as fi invatat nimic daca n-ar fi fost asa, pentru ca acolo e efort intelectual, pe care nu-l faci usor, si cineva trebuie sa te oblige-constringa .Eu cred ca din contra, daca sistemul ar fi fost mai apropiato-prietenos as fi invatat chiar foarte multe, si poate chiar m-ar fi pasionat, si as fi performat; asta DACA, sau cum e in mate daca si numai daca (care am uitat ce presupunea in plus), in fine. Nu-mi pare rau, pentru ca, totusi, poate ca eu am mers instinctiv pe drumul meu, ala al adevaratelor pasiuni, ca un timp incepusem sa cred ca doar filosofia imi place, in fine, am avut etape de tot felul, in care eram atras mai mult spre ceva, si cautam raspunsuri la intrebari specifice, ca sa pot intelege mai bine tot tabloul, cred..Sint enorm de multe de spus despre felul cum am evoluat, pentru ca a fost unul cu mari variatii, nu am acumulat constant, pentru ca ce invatam cautam sa ma ajute sa imi construiesc in minte mai bine intelegerea ansamblului, sau a lumii, sau a universului..Bine, e greu, pentru ca nu gasesti nicaieri raspunsuri la fix ce te intereseaza pe tine, sint multe deviatii, raspunsuri partiale, cai gresite, etc, la care se adauga si ostilitatea mediului, oho, asta te blocheaza uneori..Si acuma am un miliard de intrebari ramase, dar ele sint mai mici, nu-s de alea fundamentale, ca in adolescentza..Cred ca cel mai mult mi-au placut ingineria si biologia, pe una din ele as fi mers; ingineria pentru ca e absolut fascinanta (am sa vorbesc despre asta mai mult), iar biologia pentru ca studiaza VIATA, adica ceva miraculos, unic, si, deocamdata fara corespondent in universul observabil..
Ingineria e stiinta aplicata, si pentru asta trebuie sa stii stiintza, si cum sa o aplici, adica e mult, greu, si absolut fascinant..Eu am inceput in Canada un job de desenator technic, cu AutoCAD, in 2 dimensiuni, pe un ecran negru cu linii si curbe colorate, apoi am trecut la 3 dimensiuni, cu modele construibilo-editabile, de absolut orice forma posibilo-imposibila, si orice dimensiune posibilo-imposibila, si cu care puteai sa faci cam orice fel de combinatie de ansamblu/constructie..Aici doar imaginatia ta e limita, si asta e absolut incredibil, adica ramii masca sa vezi cum tu, un om normal, poti concepe niste chestii ingenioase. De fapt toata lumea asta e bazata pe chestii ingenioase care au fost descoperite si aplicate mai bine, si mai bine..Dar designul 3D mi se pare ca e ceva la care am visat de demult, si la care am avut access doar la maturitate. In fine, norocul astora tineri ca au acuma la dispozitie atitea, totul e sa stie, sau sa invete sa selecteze din ele, fara ca asta sa-i oboseasca, sau sa-i faca apatici, pentru ca informatia e uriasa, si nu e neaparat bine organizata, in fine..Noi am fost la trecerea asta dintre lumi, ca in facultate am facut desenele cu tush pe calc, si trebuia sa stiu pe de rost toate detaliile, pe cind acum computerul are tot, totul e sa stii sa-l folosesti..Cel mai interesant e sa iti satisfaci curiozitatile, si sa continui sa cercetezi, bine, asta tine si de tine, daca te pasioneaza domeniul..