Lumile nocturne

Lumile s-au intors intre limitele spatiilor..S-au ciocnit de margini, si au ramas calme, de parca ar fi urmat o confruntare cu limitele timpului..Au ramas la fel, parca, timpul nu le-a lovit asa ca pe noi, cei trecatori..E bine ca au ramas identice, sa ne fie alaturi cind si noi vom trece in alte lumi..
Ieri am fost singur pe strazile orasului nocturn, m-am plimbat prin locurile pe care le stiam, si am vazut ce uimitor de diferit arata noaptea..Dar a fost incintator sa redescopar ceva ce stiam, ca altfel, sa vad ca ceva poate deveni altceva cind conditiile dimprejur se schimba..Si ma gindeam, cum ar fi fost daca pe pamint nu era zi, ci o eterna noapte..Bine, sigur, fara lumina nu am fi avut plante, si oxigen, si toate derivatele de aici..Dar daca ar fi fost posibil, totusi, sa existe viata ca acum, cum ar fi fost ca sa traim tot timpul in intuneric, cu lumina electrica doar? Adica sa fim ca luna, care ne arata aceeasi parte, tot timpul, pentru ca perioada de rotatie, si cea de revolutie conlucreaza in sensul asta..Bine, bine, daca noi, ca planeta am arata aceeasi parte soarelui, ar fi ca jumatate de glob ar fi un desert, si cealalta o iarna, dar sa presupuneam ca sa zicem, atmosfera ar fi foarte mobila, si ar egaliza temperaturile, si noi am trai la fel cum traim acum, cu anotimpuri, dar doar ca ziua nu ar veni niciodata..Cred ca am fi plini de mituri legate de lumina, cu eroi care fac, dreg, si aduc ceva ce ne dorim, etc,etc..Ar fi bizar, dar posibil, de ce nu? Si absolut toate ar arata complet altfel, sa traiesti asa, cu toate care sa fie parca dintr-o alta lume..Am avea alta viata, am gindi altfel, am visa altfel.. Bine, asta e o pura fantezie, pentru ca nu poate exista, intr-o lume reala..Dar daca ne-am imagina-o, ei, ar fi ca o alternativa la ce traim, si care ne-ar cam determina sa ne gindim la toate, si la noi, in aceeasi masura, pentru ca si noi am fi altii..
IEri m-am plimbat iar, prin lumea asta nocturna a orasului fara timp, in vis..Ce arta e construita in peisajele astea luminate slab..Si ce liniste simti in aer, la tot pasul, ca si cind cineva ti-ar fi indeplinit dorintele, asa, fara sa te cunoasca..Iar tu profiti, si te plimbi, si vezi, si admiri, si te gindesti ce lumi iti poate construi imaginatia ta, lumi care se afla dincolo de bariera intunericului..Asta e cel mai frumos, cind esti pus in fata unor lucruri pe care nu le stii, si le construiesti din bucati din realitatea pe care o cunosti..Si toate curg, si tu iti imaginezi, si vezi alte peisaje, si iti imaginezi alte lumi, si asa faci un univers din nimic..E uimitor cite ai in tine..Azi sint un imaginativ, si miine am sa fiu poate un realist..Oricum, totul e ca simt ca sint conectat cu realitatea asta relativa mai mult decit am fost vreodata cu cealalalta, cea fix-rigidizata intre propriile ei limite..Si ma face sa ma simt atit de liber, ca as putea sa calatoresc cu mintea oriunde, si sa ma mir, si sa admir tot, pentru ca vad cit frumos e inafara, in aceeasi masura in care acelasi frumos il pot regasi inauntru..