Lumea calatoriilor nocturne

Lumile par balerine care fac un dans misterios..Vin, se duc, se intorc, sa rasucesc in aer, se dau peste cap, isi schimba tinuta, gesticuleaza, rid, pling, uneori vorbesc limbi ciudate..Pare ca fac orice ca sa-si expuna anatomia (glumesc, nici o legatura cu femeile), petrec, sint nostalgice, melancolice, sint oricum, si in orice fel care poate fi inteles mai mult, sau mai putin..Dar au in ele un fel de constanta, ceva stabil, care le face unice, si usor de recunoscut..Eu parca le simt cum sint, atunci cind le mai visez, pentru ca ma regasesc in fiecare intr-un fel anume..
Azi am zis ca vreau iar un vis indus, pentru ca mi-a lipsit..Vreau inapoi in locurile mele, ca acolo e caldura aia speciala, si linistea din aer, si viata linistita si lina ca apele Dunarii, doar acolo e locul pe unde mi se plimba cu o proprie arogantza, visurile..Ce bine e sa te stii intors la toate ale tale..Sint iar in busul de noapte care merge de undeva, spre un altundeva..Sint absolut singur, vad ca nici soferul nu a mai aparut de data asta, busul merge singur, si opreste in statii, deschide usile, asteapta, le inchide, dar nu urca niciodata, nimeni..In aer suna Music of the night, aaaa, m-a ghicit computerul stie ca poate asta e ce se potriveste cu solitudinea asta limpede si vioaie..Acuma eu profit de toate si ma bag iar la contemplat peisaje care trec, lumini, ca sa mai meditez la ale mele, pentru ca asta ma face fericit..Hm, ce e si viata asta, un sir de intimplari care ne marcheaza, si carora le dam o importantza prea mare..Si ce fragili sintem, ce usor ne lasam impresionatzi de lucruri mici, pe care le vedem uriase, pentru ca ele, lucrurile nu ni s-au intimplat asa cum s-au intimplat altora, cu o alta intensitate, si la o cu totul alta magnitudine..Unii au avut joburi de invidiat, sau un success de neimaginat, sau au trecut prin drame, si dureri incredibile..Poate i-am invidiat, dar nu cred ca as fi putut suporta asta, pentru ca nu sint genul ala, sa ma dau cu capul de peretzi ca sa ma adore lumea..Eu sint eternul  trist ca nu e invizibil, si care sa fie infinit liber..Asta era idealul meu, sa pot observa orice, oricind, fara sa fiu observat..Ce bine e aici..Pot sa vad, sa simt, sa visez la orice, sa-mi imaginez, sa ma gindesc in liniste..Ce frumoasa ar fi lumea daca peste tot ar fi busuri care sa mearga, noaptea, pe strazile unui oras adormit..Si ce frumos ar fi totul, daca am sti de la inceput cum sa facem ca sa devenim ceva la care am visat..