Macaroane cazone

Se spune ca armata si logica sint ca sinele de tren, nu atit de lungi, pe cit de paralele..Ma rog, io cre'ca-s divergente, ca sint cu totul in alte lumi, dar asta e parerea mea..Am facut armata in 85-86, 9 luni, ca terist, la infanterie, ca era normal, ca viitor navalist sa simt cum e cu lupta pe teren..La Topraisar, undeva linga Techirghiol, in buna si batrina Dobroge, tarim laudat de unii ca e solar..Sa vezi ce solar e in iarna, cind te umfla vintul in garda, de nu stii cum te cheama..Bun, asta era cu natura, ca, na, e cum e, dar supiriorii au fost ceva de nu credeam ca exista..Am fost la compania a 7a, normal, una cu figuri, asa ziceau toti, ca eram singurii studentzi din unitate, noi de la nave, altii de pe la Iasi, la nush ce utilaj technologic, in fine, nu mai conta nimic, ca eram toti la fel de bagatzi in rahat pina in git..Adevarul e ca am invatat multe acolo, care ne-au ajutat, mai tirziu, in viata: sa injuram grobian, sa dam onorul cu masca pe figura, sa facem dus iarna cu apa rece, sa rezistam fara caldura, sa ne trezim la 5 dimineatza, sa facem planton, sau garda, sa supravietuim cu mincarea aia delicioasa facuta din resturi, fiarta bine la cazan, si servita in vase de metal semi-spalate..Bine, asta cica a fost ca sa ne calim, sau ceva, asa ca varza cu ciolan..Ma rog, toate au fost cum au fost, dar mincarea asezonata cu ceaiul cu bromura erau cele mai tari..Odata eram la rind la cantina, si am intrebat ce avem, mi s-a zis ca macaroane, si eu am strigat, de fericire, ca imi bag p.. in macaroanele lor, ca deja avusesem si inainte parte de atitea macaroane cit sa dai in primire..Si, sa vezi a dracului coincidentza, ca comandantul Boicu tomna trecea pe acolo, si m-a auzit, si a venit la mine, m-a luat de guler, si mi-a zis ca macaroanele sint emblema armatei, si ca nu-s patriot, ba chiar era cit sa fiu si dezertor, ca ma exprim in asa hal de macaroanele lor gatite cu atita patriotism..Normal ca mi-am luat si arest, si scandal, ba, la juramint (alta aberatie locala), cind au venit ai mei, am fost pirit, si pus la zidul infamiei, pentru ca mi-am bagat p.. in macaroanele lor cele hranitoare si datatoare de sentimente profunde..Bine, ai mei au luat-o in gluma, dar nu si comandantul, ca, pe urma, cine facea sectoare cu un avint demn de o cauza mai buna? Dacit eu..Deci na, atunci am invatat ca unii oameni au cauze in care cred, ca-s legate de sport, bani, sau, ce sa vezi, macaroane..Bine, era de anticipat ca la mintea lor macaroanele pot fi atit de valoroase..Sau poate ca i-am jignit eu spunind ce cred, de fapt, despre toata idiotenia in care traiau, tot ce se poate..Bine, n-am nimic cu macaroanele in sine, ca am zis asa pentru ca toti uram macaroanele alea, ca simbol al vietii aleia cretine, si inutile, ca nu cadea cerul daca noi am fi facut cursuri anul ala, in loc sa fim umiliti de niste analfabeti..Acuma, na, s-a intimplat sa fie asa, asta e, ghinion de nesansa, totul e ca am trecut si peste asta..Dar macaroanele alea m-au urmarit, un timp, ca le visam si noaptea, si parca deveneau in farfurie din ce in ce mai mari, si mai doritoare sa ma manince ele pe mine..Ma rog, poate e fo explicatie psihologica..Cert e, ca, de atunci, evit macaroanele..Si cred ca si ele pe mine..