Azi facem filosofie, de fapt noi facem filosofie tot timpul doar ca nu ne dam seama, ca orice spunem are miliarde de'nterpretari..E simplu, putem sa spunem ca totul e nimic, in aceeasi masura in care nimicul e tot..Asta spus asa, scurt si la obiect, in stil matematic..Daca vrem sa spunem pe lung, ar fi totul e nimic, care e totul, care e nimic, care e totul, care e nimic, care etc, putem sa umplem mii de universuri cu cuvintele astea, ca sint in sir infinit..Acuma matematic vorbind e un cerc vicios, ca definim una prin cealalta in cerc, ne invirtim asa pina ne arunca forta centrifuga in afara, si cine stie pe unde mai ajungem..Bine, mai sint si interpretari, ca daca zici ca totul e nimic se poate intelege ca multimea totul e mai mica sau egala cu multimea nimic, adica totul poate fi egal cu nimicul, in caz extrem, sau, in caz obisnuit totul e mai putin decit nimicul..Asta daca privim totul si nimicul ca multimi, dar le putem vedea si ca altfel de entitati, sau na, ca altcevauri nedefinite chiar riguros..Stiu ca se poate spune ca facem teorie sa ne aflam in treaba, ca asta nu e legata de vreo chestie practica, ci e asa, o dileala impachetata pompos in cuvinte care pare ca sugereaza ceva profund..Bine, am zis asa ca sa parem abstractzi si care merg la fundamentele problemelor, ca daca ziceam de ex: totul e tot, si nimicul e nimic, atunci totul parea de o banalitate de aia care te plesnea direct, la o prima evaluare..Bine, cei care sint genul care despica firu'n 4 ar fi zis ca baaa, asta e mai subtil decit pare, si tre'sa-i cautam ceva secrete ascunse in fraza..Na, depinde de om cum te interpreteaza, ca pe unii ii faci praf cu logica, pe altii ii enervezi suficient cit sa sara la bataie, tot ce se poate..E bine pentru tine sa stii auto-aparare, asta e sigur, ca in viata apar tot felul de situatii..Bun, sa revenim..Ziceam ca filosofam asa, in stil propriu, si personal..E distractiv, ca exercitiu, ca ne pune sa ne mai folosim neuronii, si ne si incinta o varianta de asta de paradox, mmm, sau poate paradoxul e altceva, ca am uitat definitia, ei na, acuma nu tre'sa fim chiar asa de batuti in cap, ca daca retusam un pic pe ici, pe colo iese si paradoxul, ca nu e ca si cind trebuia sa fie fix un paradox din prima, ca filosofia nu e stiinta exacta, e cu multe interpretari, si se mai negociaza unele adevaruri, ca daca toate-s relative, pai chiar sint, si na..Nu tre'sa cautam sa ne agatzam ca disperatzii de cutare, sau cutare chestie, ca absolutul nu exista, si atunci facem si noi ce putem..
Eu sint inginer navalist, si la nava exista 2 miscari, cind e pe apa: ruliul, si tangajul..Ruliul e rotirea alternativa in jurul axei lungi a navei, e mai rapid, ca nava se apleaca spre tribord, isi revine, se apleaca spre babord, etc, pina se stabilizeaza, iar tangajul e o aplecare fata-spate a navei, care e muuult mai lenta, si revenirea mult mai rapida..Acuma orice miscare a navei e o combinatie de ruliu-tangaj, ca, na, asa e in natura..Si inca o chestie..Nava e o coasca de metal goala pe dinauntru, ca sa pluteasca, dar ea trebuie sa satisfaca o regula: daca, sa zicem ca se intimpla ca nava sa aiba un val mare in fata, si un val mare in spate, ar fi ca si cum tot corpul ei ar fi suspendat, sprijinit doar la extreme, si, in cazul asta, corpul ei ar trebui sa fie suficient de rezistent cit sa nu se rupa sub propria greutate..De asta coasca de metal are sudata in interior tot felul de profile longitudinale, si transversale, pentru marirea rezistentzei..Si ma gindeam cum s-a intimplat cu Titanicul, ca a luat apa intr-o parte, s-a inclinat mult, si jumatate de nava era ramasa in aer, sau poate mai mult de jumatate, cine stie, si s-a rupt de la mijloc, ca s-a vazut epava..Pe atunci nu se respecta regula asta, oare? De fapt na, si regulile se schimba, in timp, dupa ce se observa ca nu sint suficient de bune..Asa evoluam, corectindu-ne greselile intimplate, ca pe cele neintimplate nu le stim, inca..
No comments:
Post a Comment