Luptele spre idealuri

Mai e cum mai e, si ramine la fel, totul e cum e..Fara regrete, si nostalgii trecute, pentru ca acum e acum, si ne concentram pe ce este, pentru ca ce este e absolutamente definitoriu pentru ce va fi, nu? Nu e ca si cum ce a fost ne va afecta atit de profund cit sa nu gindim lucid la viitor, pentru ca acolo e doar o parte din noi, si asta e chestia aia de drum pe care am mers nevoit, ca sa fim cine sintem fix acuma..Bine, nu facem o analiza profunda la variantele posibile de atunci, pentru ca mai mult sens are sa stim ca sintem si ce am fost atunci pentru ca asa a fost sa fie, si asa eram, si ca acuma sintem asa cum sintem, ca sa pornim inainte uitind ce ne-a determinat ca sa fim cum am fost, pentru ca daaaaaa, conteaza infinit mai mult ce putem deveni, nu?
Bun, ce par ca sint e ce pot vedea ceilalti in mine, dar asta e aleatoriu, pentru ca eu cred ca m-am definit cumva suficient de bine prin ce am facut, si nu prin variantele lor..Bine, nu fac o teorie a ce si cum vazut prin ce si cum de unii, sau altii, pentru ca e diliu, eu sint fix cel pe care mi l-am construit asa, dupa o uriasa munca infruntind infinite ostilitatzi..Stiu, e firesc, pentru ca si tu ai facut la fel, si te inteleg, doar ca eu spun asa cum a fost la mine..Stiu ca acuma am o logoree invidiabila, dar asta e, ma simt relaxat si apt sa vorbesc despre ceva ce tine de mine, de lume, de tine, de oricine traieste in realitatea asta care e fix asa cum e..Imi place sa ma desfasor cind ma simt bine inainte sa fac ceva anume care sa fie memorabil, adica sa ma intorc la unele amintiri frumoase..Sigur, stiu ca esti la fel ca mine cind vine vorba de un trecut pastrat in minte..Pentru ca acolo, in amintiri, si eu, ca si tine, ma regasesc in acel atit de frumos trait atit de intens, ca m-a determinat, si zic asta fara sa ma laud, dar m-a facut sa fiu atit de mult parte din ce sint..Bine, stiu ca timpul a trecut, si toate s-au schimbat, si nimic din ce e acum nu mai are legatura, dar eu ramin la fel, al acelor lumi, si ma simt ca si cind am renascut venind fix de acolo..Viata m-a schimbat, si m-am transformat, sper ca nu intr-un monstru, dar intr-un om care a mers spre un fel de ideal care pare inca la fel de valabil..Azi mai sper ca mai am suficienta energie ca sa mai pot lupta pentru drumul ala la care am tot visat de cind eram adolescent..Lumea e la fel, si noi ne transformam in altfel de oameni, ca sa reusim sa devenim, da, cumva, un fel de eroi cu puteri speciale, si care reuseau sa invinga in lupta asta foarte aspra cu ceilaltzi..In fine, nu am fost niciodata super-eroi, si sigur nu vom deveni, dar mai avem in noi sperantza ca vom ramine la fel de determinatzi sa ne cautam idealurile..Atit cit vom putea..