Senzatii

Cineva, mai demult, m-a intrebat cine sint  eu..Si n-am stiut sa raspund, pentru ca nu stiu cine sint, sint eu doar, un om care scrie ceva la care s-a gindit mai inainte, nimic mai mult, sau mai putin..Nu sint mai putin decit ieri, sau miine, sint doar eu, omul care se descrie pe el in contextul lumilor celorlalti..
Viata e un context in care simt ca sint..Lumea e un context..Tu esti tu, si eu te vad, te simt, cumva, te analizez cit pot, ca sa te inteleg..Tu ai viata ta de dinainte, cu care vii spre mine..Tu gindesti lucrurile in felul tau, si mi le explici, iar eu le  critic si le explic, in felul meu, iar..Si ne vorbim privindu-ne in ochi si cautind sa vedem cine, si cind, a avut dreptate..Stiind ca dreptatea e una care vine de sus, de undeva, dintr-un loc atit de sacru..
Stiu ca amindoi am avut dreptatea noastra, fiecare in parte, pentru ca, fiecare a avut propriul drept la absolut..

Luptele fiintelor

Spiritul e liber sa alerge pe toate spatiile..E atit de mult de vazut si simtit, ca spiritul nu se mai satura, cauta sa inteleaga tot, sa traiasca spatiile ca sa le adune in colectiile proprii..Lumea e un mozaic de comori si confuzii adunate intr-un spatiu atit de strimt..Si viata e un timp atit de limitat, ca nu stii cum sa te organizezi ca sa obtii cit mai mult posibil pe unitatea de timp..Toate sint amestecate, si e atit de greu sa separi si discerni variantele care sa fie cit mai valoroase..E o lupta cu tot, cu tine, cu timpul, cu ceilalti, cu mentalitatile, care te poate epuiza daca nu ai grija sa le blochezi, sau sa le lasi sa iti fie aproape, pentru ca lumea vine spre tine cu atit de multe, iar tu esti un om obisnuit, talentat, dar care nu stie exact ce sa faca ca sa reuseasca in domeniul in care el stie ca poate sa performeze..Aici e o discutie infinita, despre cine sintem noi, si cum  ne adaptam talentele ca sa supravietuim lumii asteia atit de cinice si indiferente..Eu am uneori reactii de sila si actiune agresiva, pentru ca chiar nu vreau sa ma las dus de valul idiot construit de ei..Cel mai bine e sa fii tu insuti, cu tot ce esti, cu toate valorile tale care sa sa incerce sa se impuna metodic, chiar daca intilnesti reactii salbatice, pentru ca asa poti deveni ce simti ca e in tine..Adevarul e unul, si lumea il accepta cind poti invata sa i-l dai in felul in care ea poate sa-l inteleaga..Bine, e mult rahat in orice demers, dar e si substantza care e adevarata, si care aduna vitalitate in ce iti propui sa faci..Pentru ca tu construiesti tot, din bucatile pe care le ai..
Ieri am fost cineva, azi sint altcineva, si azi sint tot eu, mai bun, cred, decit am fost ieri..Azi am aceleasi idei ca ieri, dar azi am o alta stare, care ma face sa incerc mai multe..
Fiintza din noi evolueaza continuu..Devenim cautind, si experimentind perfectionindu-ne..Azi privim altfel trecutul, pentru ca trecutul e un punct de pornire..Azi sintem cei care am supravietuit, si care au invatat lectia supravietuirii..Azi e un timp al spatiilor interioare care devin, incet, exterioare, in felul si modul nostru de a fi..
Vezi, viata ne incearca, iar noi invatam sa luptam ca sa devenim ce credem ca sintem..

Last Christmas

Cuvintele nu vin usor, pentru ca zboara sus, departe, si pentru ca nu stim sa le chemam, ramin acolo, intre aer si stele..Poate ca ne cheama in felul lor, si ele, cumva..Nu stiu..E acelasi vid, si acelasi intuneric aici, si care seamana cu cel de unde am venit, si, unde, se pare ca ne vom duce.. E la fel de liniste..Poate doar mai profunda..
Ce e moartea? Cu ce e mai buna ca altele? De ce poate sa ia, si sa nu dea nimic inapoi? De ce are doar ea privilegiul tacerilor absolute? Se spune ca moartea e parte din viata, ca stim doar ca ni se va intimpla odata, ca va veni sa ne ia cu ea dincolo atunci cind timpul ni se termina..Nu stim cind va veni asta, si de ce.. Poate ca moartea e o pauza de la viata, pentru ca viata e grea si plina de dureri, si ne ajuta..Cine stie?
A murit George Michael..Greu de crezut, totusi..Un tip cool, si care cinta cu o voce incredibila niste piese de cadeai pe jos..Care a devenit faimos mondial, si care s-a super-imbogatit, si pe care il invidiau cam toti cei care, in viata lor, au vrut sa cucereasca macar o tipa (atunci nu stiam ca el era gay, pentru ca se jenase sa o spuna, eh, prejudecatile)..
Ma gindeam de multe ori ce inseamna sa fii celebru..Cred ca esti ca in iad si rai simultan, pentru ca unii te aduleaza iar altii te vineaza..Iar tu esti un om ca si ei, cu bune si rele, un om cind tare, cind vulnerabil, si iti trebuie probabil multa rezistentza la toate, pe care, daca nu o ai ti-o educi, in timp..Doar ca, uneori, mai esuezi..
Se spune ca e un timp de venit, si un timp de plecat..Asa e si cu viata noastra..
La revedere prietene! O sa fie un pic mai trist pe aici, dar o sa mai ascultam citeva melodii, si ne revenim..

Vid de cuvinte

Spune-mi cuvinte..Spune-mi orice..As asculta cuvinte care sa vina in siruri lungi..Cuvinte de oriunde, din orice colt de suflet, care sa nu se lege in niciun fel, cuvinte care sa fie aduse din amintiri, sau din viata, din ce simti, sau ai simtit..Cuvinte care sa existe pentru ca le spui..Care sa fie aici, asezate pe tonuri si semitonuri, cintate in armonii haotice, ca fragmente dintr-o simfonie a vietii..Pe care sa le cred, si pe care sa le folosesc ca sa ma acopar cu ele ca o pelerina magica..Cuvinte care sa ma doara, si sa ma ajute sa ma descopar, cind imi asez adevarurile alaturi de ele..Sau cuvinte care sa ma faca fericit..Nu stiu..Pot fi si cuvinte fade, sau chiar desuete, arhaice, depasite de timp..Chiar goale de continut..Pot fi si silabe..Sau litere..Poate fi orice sunet..
Sufletele noastre au nevoie de cuvinte..Sufletele noastre golite de continut au nevoie de sunete care sa le acopere cu ceva, si sa le protejeze de lume..Desi nu o recunoastem, tinjim dupa cuvinte care ne vin de la alte suflete..
E o lume sigilata imprejur..O lume izolata care nu lasa nimic sa iasa inafara..Vid..Plutim in vid..

Eroi paraleli

Toate operele mari au povesti cu adevaruri profunde, si drame mari..Si toate te poarta in lumi de extaz uriase, cu inaltari de spirit spre lumini autentice, ca sa te coboare mai apoi in abisuri la fel de reale si parca, de neimaginat..O calatorie de la plus la minus infinit in citeva minute, sau ore, de istorii cvasi-reale..
Ce ma emotioneaza cel mai mult sint povestile de amor, pentru ca imi umbla la coarda fundamentala a sufletului..Ma uit la ele, traiesc ce vad acolo in cuvintele scrise de autor, simt ca sint posibile, le compar cu ce am trait, dar ma las dus inainte de poveste, ca si cind as fi un personaj..Si traiesc cu el acele drame care imi dau o durere profunda..Iar dupa ce personajul principal moare, eu ramin asa in plutire, si ma gindesc la ce fel e viata, si cum de toate ar fi trebuit sa se intimple asa..Pentru ca oamenii de acolo sint profund buni, si care cauta niste idealuri uriase, care ii depasesc cu mult ca posibilitati, dar care se lovesc brutal de mizeria umana din ceilalti..Asta e povestea eroilor, cumva, cei care isi alearga nefericirile cu viteze incontrolabile, si care sfirsesc tragic intr-un accident..Ce uimitor si ce atit de trist..Iar povestea lor scrisa ramine sa mai fascineze atitia oameni la mult timp dupa toate..Pentru ca totul e atit de mult, si deodata; atit de sublim si de efemer, in masura in care viata noastra e asa..
Vezi tu, viata asta a eroilor e una paralela cu a noastra..Noi ne asemanam cu ei in atit de multe, dar ne separam de ei cind simtim ca ne afecteaza viata reala..Pentru ca in imaginatie vrem sa fim ca ei, dar realizam ca realitatea cea brutal reala ne cam interzice asta..Poate intr-o alta viata chiar vom fi eroi adevarati..

Eul din noi

Variantele se disting, si se discern..Eu sint un eu separat de toate..Tu esti un tu, asa ca un eu, care a devenit de sine statator..Sintem diferiti..Eu sint un eu asa cum am fost, si am invatat sa fiu, devenind, cu toate cite le-am trait..Si eu cu eul meu ma intreb cine esti tu, asa cum m-am intrebat, firesc, cine sint eu.. Si am intrebat asta incercind sa inteleg fiinta ta, asa cum am incercat sa o inteleg pe a mea..Ca sa vad cum exista fiintza asta a noastra care merge inainte cautind..Stiu ca tu esti diferit de mine, si stiu ca noi sintem variante diferite de substantze de spirit, dar caut sa vad cine esti tu, ca sa inteleg cine sint eu, desi suna ciudat asta, ca incerc sa vad, si sa inteleg o fiintza ca tine ca sa am un reper al eului meu..Stiu ca tu esti tu, si asa vei fi mereu, omul din afara mea pe care l-am simtzit in unele variante pe care ai fost sincer sa mi le aratzi, dar eu, cum sint? Eu cum ma raportez la anumite adevaruri? Ce asemanari am cu tine?
Imparatasim si eu si tu aceleasi felii de timp, si ne asemanam la unele adevaruri..Avem felii de strabatut impreuna, si asta ne face tovarasi de drum..Ne asemanam in aceeasi masura in care ne diferentiem..Ne intelegem mai mult sau mai putin, dar incercam sa convietuim pentru a fi alaturi..Si cautam sa comunicam pe domenii care ne par a fi comune..Si asa, incet, incet, ne construim propriul destin, propria determinare a eului care se face legind sufletul de toate celelate care i s-au alaturat..Un eu sint eu, si un tu esti tu, dar un noi se face cu efort, si sacrificii..Pentru ca a fi impreuna e un travaliu care e mai greu de pus in cuvinte, pentru ca implica atit de multe subtilitati de suflet..

Rendez vous cu spatiul si timpul

Furtuna s-a linistit..Aerul s-a asezat in straturi paralele cu pamintul..Miroase a flori de cimp..Vad cimpuri verzi pina la orizont..Nu vorbeste nimeni..Pare ca e o mare asteptare imprejur..Sau poate ca nu a mai ramas nimeni pe aici..Cerul e la fel de albastru, un fundal perfect pentru dansul norilor..Linistea s-a asezat peste toate, suprema ca si cind ar fi ruda cu timpul..
As inota in ape albastre, ca sa mai simt ca zbor prin fluid..M-as balaci prin lichid, ca sa mai simt, iar, libertatea aceea profunda, de inceput..
Lumea a ramas la fel..Un bilci colorat care isi arata cu nesimtire intimitatile, si care ne cheama si pe noi sa fim acolo, in acelasi loc de rendez vous..Si ne ducem, desi stim dinainte ce vom gasi..Dar intilnirea e un punct fix, de unde plecam spre noi insine..Si ne ducem acolo ca sa retraim in tot ce am trait mai demult, si ca sa ne intilnim cu noi, cei care am fost atunci..E simplu..Noi in oglinda trecutului..Iar..Ne intoarcem ca sa mai descoperim alte fetze ale evenimentelor, sa le vedem mai clar detaliile, ca sa invatam ca fiintza ne e determinata de atitea lucruri care scapa privirilor de ansamblu, de sus..
Spatiul si timpul merg pe drumul lor..Noi sintem ce sintem, fiintze mici, care, inca, isi cauta un drum al lor, pe care sa mearga inainte..

Ironie ironica

Zile rosii, zile verzi, zile albastre..Zile lungi, zile scurte, zile moi, zile seci, zile confuze..Zile de toate felurile care trec una dupa alta intr-un sir paralel cu alte siruri..Zile amestecate printre alte zile, zile gri, zile cilindrice, sferice, cubice, plane, plate, nedeterminate..Zile-zile printre zile-nopti care au doar o suprafata, ca banda Moebius..Zile cu sens, zile fara sens..Zile care trec si asa ramin..
Uneori am senzatia ca trebuie sa plec undeva, impotriva vointei mele..Habar n-am unde, nu stiu cind, dar de plecat trebe, si tre'sa ma pregatesc pentru asta..Acuma, in viata, mai pleci, ca doar n-o sa stai lipit de un loc..
Afara e iar, evident, iarna..Tot asa, impotriva vointei mele..Dictatura anotimpurilor..De fapt dictatura timpului si a spatiului..Vroiam sa fie vara, si eu sa fiu intr-o apa unde sa inot cu delfinii..Dupa care sa ma urc inapoi pe yacht si sa maninc o saorma cu de toate, hahaha..N-am mincat niciodata saorma, asa ca ar fi o chestie absolut speciala..Dupa care sa beau o bere din aia de pe vremea lui ceashca, acra un pic, si care sa ma zgirie pe git..Si la desert bomboane de alea care se lipeau intre ele ca faceau corp comun, de-ti trebuia o dalta si ciocan, ca sa le sculptezi..Dupa care sa ma apuc de invatat tone de cursuri ca pentru examenul de a doua zi..
Si toate in timp ce fumez carpastratos fara filtru..Sa le fac pe toate astea ca sa-mi amintesc de trecutul ala in care aveam sperantze asa de mari..Ce ironie..Ironie? Ce ironie?

Alunecari caderi ridicari alunecari

Sint obosit..Mi-am bombardat sufletul cu mii de lovituri, ca sa-l fortific si sa-l izolez mai bine..De fapt sa-mi izolez si conserv toate sensibilitatile, ca sa ramina active doar ratiunea si spiritul rece-congelat..Nu vreau sa ma mai afecteze nimic..Ma robotizez in stil ascetic, hahaha..In lumea asta rezista mai mult aia care-si dozeaza mai bine eforturile..Trebuie sa fiu atent si bine focusat, sa nu-mi mai pese de toate detaliile..
Am ascultat Voyage voyage, si am avut un soc de intensitatea unui pumn in fatza..Piesa asta trece prin tine ca laserul prin sticla, si te infierbinta bine..Chiar, de unde naiba vine impactul asta cind ceva te atinge la sentimente? Oare ce efect are ce scriu acuma asupra cuiva? Se misca cu vreun micron muntele? Cre'ca..
Ma uit cita energie se consuma azi pentru mediocritati, cite cuvinte acopera mormane de stupiditati care curg pe conducta, hahaha..In fine..E asa multa varza, cimpuri infinite de verze verzi..
Sint obosit, la ce naiba fac teoria chibritului, ca scriu chestii arhi-super-cunoscute..E steril si stupid sa scrii despre chestii sterile si stupide, ca risti sa devii steril si stupid..

Sigiliu alb

Mai ajung uneori fragmente din simfoniile cosmosului profund..Note legate, sau separate, intre care e acelasi zgomot de fond..Fragmente care ar putea suna bine, poate chiar genial, daca am banui macar ce e lipsa, sau in ce fel arata intregul..Sau poate totul e o cacofonie nedescifrabila inca de logicile noastre nesuficient evoluate..Dar muzica pare sa vina de acolo de unde sint si celelalte mistere..Si poate ca notele astea sint exact asa pentru ca arata cu sunete felul in care exista si se comporta cele descoperite, descoperibile sau nedescoperibile..Oare cite lumi sau universuri exista in ce apare ca accesibil, si cite din ele vor fi pe intelesul nostru?
Poate ca unele intrebari ne depasesc cu mult..Poate ca e mai bine sa acceptam conditia de fiinte mici si confuze, si sa ne cautam propriile fericiri, care sa fie, probabil la fel de mici si de confuze..
A venit iar iarna, fara sa o cheme nimeni. A venit asa, cu tupeu maxim sa ne muste cu frig ca sa ne trezim la realitate, sau ceva..Toamna ne-a lasat balta oricum, si cum toate celelalte anotimpuri erau in concediu, hop si iarna..Asta e..
Iarna ne izoleaza, si ne arunca inapoi in singuratatile noastre profunde..Ne intoarcem in acelasi peisaj de noapte luminat anemic de becuri ratacite, in care zapada reflecta alb razele rasucite de frig..Totul e acoperit de parca era atit de pretios, ca trebuia pus la pastrare..Pete mici de lumina se deseneaza pe zapada-puf care pastreaza si urmele pasilor..Si pasii umplu spatiul asta care e negru, si la fel de tacut..Pe undeva pe sub zapada a ramas tot ce a fost cindva maretz, toata gloria si minunile trecutului..Si toate iluziile..Au mai ramas abisurile..Le vom infrunta si pe ele, ne vom lupta cu toate, pe rind..Acum sintem ocupati cu absurdurile, inca.. Ne va lua un timp, pentru ca logicile au inghetzat si ele..

Table

Atentie, limbaj obscenoid:))
Pe o banca, in parc, A si B joaca table.
A-6-2, 'te'n haripa, ai noroc, da fac asa. [A muta]. Ramin deschis cu 2 da asta e. Daca as fi avut un 5-3 sau macar un 4 sa ma acopar. Sa te vad!
B-2-2, hahahahahaaaaaa, baaa, ai vazut ba ca mnezo tine cu aia dashteptzi, vezi ba daca esti prost n-ai noroc ca esti prost ma, baaa, nici norocu' prostului n-ai. Iesi afara si aici si aici, iesi, baaaa sa dai cu zaru' e shtiintza ba, da tu esti prost ca esti prost si ai ghinion. Hai.
A-5-3 futu-te, futu-i in ma-sa ba, s-au stricat zarurile, cum pula mea sa dau 5-3 cind asta imi trebuia tura trecuta??? Are noroc animalu'.
B-Lasa, stai pe tusha ca sa-ti vina mintzile la cap. Ti-am zis ca esti varza, lasa, nu zi ca cine se scuza se acuza, hahaha. 7-4, adica 6-4, era culmea sa fie 7 pe zar, hahaha, da io as fi meritat. Ote o poarta, si inca una, hai ca ma apropii. Ba sint ca rushii la uaterlu, ca contele ala de i-a bumbacit pe cinezi, hahaha, vezi ba daca te pui cu mine o beleshti cosmic. Da-i.
A-Pula calului [sufla in zaruri] Hai amantele, hai ma sa-l futem pa mirlan. 5-5, oooo, ba, exista mnezo, ba, si ma iubeshte, ia ca am intrat cu 2 si cu 1 te scot, iesi in pula de mafiot cu dinamita de coaie, hahaha.
B-3-2 nu intru, bai ce pula mea ai baut azi dimineata in loc de cafea, cum pula mea sa nu intru ba cu 3-2 cind ai doar la 3 si la 2 porti. Culmea, futu-i ma-sa.
A-5-4 uite o porticica noua, hahaha, ai belit belingheru', intri poimartzi.
B-2-3. Hai da-ma dracu', ce pula mea de zar dau. Tre'sa bag mina la pula ca in studentzie inainte sa trag biletu'. Futu-i..
A-6-2, ote o alta poarta. Acuma sa nu te mai caci pe tine ca n-ai noroc, ai pe unde sa intri.
B-3-2, hai sa-mi fut una, ce pula mea ma, dau 2 si 3 ca la cretini..B a, tu ai minarit zarurile!
A-Aha, da ma. 2-1 ote alta portitza. Ba, mai ai shanse sa intri aici, daca nu ai belit-o.
B-2-1 Hai ca m-ai omorit. Stau.
A-5-5 ote alta poarta, gata, s-a inchis aprozaru', stai pe tusha pina incep sa scot, hahaha. [partida continua pina A scoate aproape tot din casa]
B-2-1 Du-te ma, ai mincat cicat cu polonicu'. Iar nu intru. Sa-mi bag.
A-5-3 Gata, am scos tot, martzi ba, trebuia sa jucam pe bani ca te lasam in pielea goala. Tura viitoare o jucam pe nevasta-ta, hahaha, ca merita si ea o pula adevarata. Bine, hai ca ma duc, ca mi-e foame, ne vedem miine.

Film cu suspans

Atentie, limbaj obscen:)))

Scena o bodega, actori A si B betivi.
A-Ba pula, baaaa, te'n pula de p'ost semeni cu ma-ta, baaa, esti tzaran ca ma-ta ba, calic, te'n pula ba, da si tu o tzu'ca.B se uita la chibrit si-l studiaza atent.
A-Da ba pula o tz'ca ce te caci pe tine, da ba o tz'ca ca n-am ban.
B-N-am!
A-Te-n pula ca ai, in buz'naru de sus, am vaz't, ai bani te'n pula..
B-N-am ba, t'e'sa platescurentu, ie dato'ie, n-am.
A-Da ba, te'n pula ca ii dai p'o'ma.
B-N-am.
A-Cicat ej cicat sa nu dai ba  boule, te bate mnezo'. La p'etini dai ba ca ej cicat.
B-Ba, da ce p'mea, da tu ce p'mea.
A-Ba n-am ca dadeam, te'n pula. Da, te'n pula.
B-Bine ma, dau, ote [pune banii pe masa] Ia. Da' zi ceva de banii astia!
A-Da ma, zic, ce? Ba fii atent iti zic un film. Ba, l-ai vazut pe ala cu ala care o futea pe aia  cind ala se combinase cu sor'sa?
B-Nu. Ce film ba?
A-ala ma te'n pula, cu aia ca'e il futu-se pe f'axu lu taxu, cin'au venit aia sa-l omoa'e ca i-au fu'at banii, si el l-a chemat pe cicicean da' ala n-a venit si i-a omo'it el pe toti, baaaa ce misto cinta cind o futea si aia l-a futu' pe el ca nu stia ca ea, baaa, mama ce 'cioa'e'n coaie, pac-pac cadeau aia, baaa, ce faze'shto te caci pe tine.. Si cind aia l-a in'ebat ca ce, ceva, si el i-a zis ca, ba uite ca nu e cum e...Am uitat, da ce o t'agea de tzitze si ea 'idea ca baaa, ce mistoooo, da baga-mi-o, ca uite, ia d'aici, si ala pac-pac, si i-a si supt-o, mama ce pula de doi kilomet'i, si el e'a misto, muschi beton.
B-Nu l-am vaz't da nu mi-l povesti ca v'eau sa-l vad..
A-Aha, daca mai dai o tzu'ca. Ca e politzist, si c'iminalu e sicret.
B-Dau. Ba, am te'nat banii de cu'ent, ce pula mea, ia'ma'taie astia.
A-La'ca te dascu'ci tu. Daca nu vezi filmu vii la mine. Dai una mica si-ti zic cum se ter'na.Mama ce suspans.
Iti zic io ca e misto..Mama ce suspans..

Minele eu din timp

Uit cine sint, ca sa-mi reamintesc apoi..Si cind uit ma simt singur si pierdut printre atitea..Privesc imprejur cu frica, ca atunci cind ma trezesc dintr-un cosmar si ma gindesc la cite grozavii ma mai asteapta in continuare..
Ma pierd in detalii, pentru ca sint sensibil si detaliile tind sa acapareze toate simturile..Toate se amesteca si se deschid in tot felul de variante, care mai de care mai expansive si elucubrate..Se extind si se retrag ca sa redevina altceva..
Am vazut atitea..Si ma gindeam daca nu cumva toate converg inspre visurile astea dramatice ale mele, daca nu cumva cosmarele sint de fapt variante posibile de realitate duse la extrem..Ar trebui sa uit, sa las in urma tot ce a fost, ca sa imi caut eu, in lumea asta un nou drum..
Am pasit pe marginile lumilor acelea, si pasim in continuare, cu toti demonii alaturi..Au trecut toate, desi demonii inca mai bintuie in toate formele lumea asta post razboinica..
Sintem inca pe acelasi drum al cautarilor..Avem formatia de cercetator, si de explorator..Facem pasii pe care i-am facut tot timpul, la fel de incertzi in aceleasi lumi la fel de nestiute..
Ma gindeam daca ce scriu va reprezenta vreodata ceva, pentru cineva..
Am avut intotdeauna senzatia ca stiinta va acoperi cu cunoastere tot ce sintem, si ca ne va determina sa devenim ce am visat..
Spatiile se deschid, si se inchid, pe masura ce noi intelegem ce devenim..Lumea ni se arata in variante de vieti..Asteptam cautind..Destinele converg, si toate se schimba..Viata e o joaca de copil pe coline verzi si alunecoase..

Drum posibil

Lanturile traiectoriilor s-au legat si s-au desfacut ca sa se lege iar..Fiecare traiectorie are o culoare proprie, usor de recunoscut pe fondul negru al spatiului-timp, dar greu de urmarit pentru ca se rasucesc si se combina continuu..Cind se ating intre ele reactioneaza ciudat, uneori se intrerup si se retrag timide, iar alteori se sudeaza in puncte luminoase, foarte rar..De cele mai multe ori se aliniaza ca sa mearga in paralel un timp, pe un drum comun..Fiecare traiectorie e de fapt un drum posibil prin timp, o varianta de destin care apartine unui univers propriu..Intilnirea dintre variantele de destin e, de fapt o alaturare miraculoasa a acelor universuri posibile, si un punct de inflexiune, de rasucire masiva intre lumi, de trecere, de schimbare a variantelor de vieti intre ele..
Azi am facut un experiment..M-am legat cu trecutul..Am folosit ca intermediar o masinarie uriasa plina de cabluri si electronice..M-am intors intr-un punct fix din amintiri, locul in care coboram din bus, ca sa merg spre liceu, intr-un timp de iarna cu zapada mare, si lumina redusa..Coboram din ingramadeala unui bus care mergea incet, si zdranganea din toate incheieturile..Saream treptele eliberat, si stateam un timp sa astept ca sa se inchida usile, si sa plece..Treceam strada atent sa nu alunec, si ma indreptam decis spre locul durerilor absolute, liceul meu..La fiecare pas mai vedeam casele vechi, si ma mai gindeam la toti cei de acolo, oare cine sint ei, si cum au ajuns sa traiasca in propriile lor vieti, pentru ca stiam ca erau ca mine, doar mai maturi si mai incercati de toate experientele trecutului..Si ajungeam la ultima strada, Balcescu se numea, dincolo de care incepea micul parc din fata liceului..La intrare era ingramadeala, pentru ca toti asteptau ca sa le fie verificata uniforma, matricola, sapca, ca sa fie conforme cu regulamentul acela atit de strict..Cind am ajuns la rind s-a intimplat o schimbare la care nu m-am gindit..Probabil o eroare de program, dar au disparut toti, liceul a devenit complet gol, si toate usile erau deschise..Am intrat pe hol, si, cu toata frica din mine, am mers incet, la pas, prin toate locurile..Am intrat in clase, am stat in banci, de la locul meu din banca a 2-a pe stinga, la geam, pina la unele din fundul clasei cel confortabil si strategic plasat..Apoi m-am dus in labul de mate, cel din fundul holului cel mare, care avea 5 sau 6 table uriase la care am trait cele mai cumplite drame din viata asta..Locul extremelor dureri si neputintze, locul in care sistemul simteam ca ma strivea..Si nu doar pe mine..Totul sub o forma de conventie sociala care aparent punea stiintza, in speta matematica,  intr-o pozitie de fortza suprema..Stiu ca acolo erau strictetile absolute ale unor logici abil folosite ca sa ne loveasca sensibilitatzile, pentru ca in acel delir al intimplarilor viata noastra nu conta, iar noi eram doar o carne de tun folosita ingenios si subtil pentru cine stie ce drac de scopuri..Profii erau fosti inspectori promovati politic care cautau minti naive pe care sa le puna la un travaliu cvasi-inuman pentru a se promova pe ei insisi de fapt..Sigur, aveau si ei meritele lor, aveau cunoasterea si metode bine elaborate de constringere..
Stiu ca elevii cu note mari erau cei care recitau pe de rost, la infinit, tot ce fusese predat, cu aceleasi cuvinte, si in acelasi mod..Ei toti erau incredibil de seriosi in a asimila toate metodele pe care eu le vedeam atit de cosntringatoare in tot, si chiar erau fericiti (asta ca sa ma faca sa ma simt si mai mizerabil, hahaha, dar o faceau inconstient cumva)..Ce imi placea era cind reuseam sa mai conversez cu ei pe tot felul de alte teme, asta era chiar interesant pentru ca simteam ca aveam atit de multe de invatat..Nu pot sa uit imbracamintea aceea de atunci, si atitudinile lor care veneau dintr-o constiintza proprie, dintr-un suflet care exista si care invata sa se adapteze acelor lumi, din acel timp..
Acuma sint singur, si ma plimb prin locurile alea avind in minte ecourile spuselor care s-au reflectat de peretii aia.."Ai copiat, esti suspect" asta mi-a scris  dirigul meu de romana la teza din clasa 12a, cind chiar imi dadusem drumul la ginduri, si fabulasem filosofind pe tema curentelor literare..
Locurile au ramas aceleasi..Au ramas cu aceleasi dimensiuni ale unor spirite de dinainte..Doar oamenii s-au schimbat..Nu mai stiu cum au evoluat toate, dar poate ca au mai ramas valori peste timp..Poate ca nu mai sint aceleasi salbaticii inutile, poate lumea s-a mai maturizat, si a invatat din propriile greseli..
Azi ma plimb prin locuri ca sa ma refac, si sa iert ceva ce mi-a adus alaturi de cunoastere o atit de multa durere..Ma uit la toate, si sint uimit de cum lumea s-a schimbat ca sa devina atit de primitiva si simplificata.. Si asta o resimt ca pe o jignire pentru spirit, sincer..Nu asa, si nu in felul asta as fi vrut ca vreodata sa evolueze lucrurile..In fine..
M-am mai plimbat prin liceu, prin sala de sport, dupa care am iesit..Am plecat pe o strada pe care ma duceam spre statia de bus..Am fost linistit, ca atunci..Ma simteam ca si cum am avut o zi plina de atitea, dupa care ma retrageam spre casa..Mi-a placut ca am retrait exact o zi din acele vremuri..
Azi simt ca sint o parte din ce am fost..Si imi place, cumva, desi unele lucruri m-au durut..Dar merg inainte pe un drum al meu, drum construit atunci cu multe sperantze si iluzii..

Numaratoare inversa

Astept..Inca astept sa inceapa numaratoarea inversa..Imi trec prin cap toate amintirile..E atita presiune psihica in aer ca incerc sa ma eliberez..Ma intorc in trecut..Ma intorc intre fericirile alea pline de soare si veselie..Ce vremuri, eee, ce frumos, ce trairi complicate si complete, care sa imi aduca fiintza in fatza, expusa, si adevarata..Fiintza mea care traia novice fericirile, si care cauta sa comunice cu oricine..Ce culori si armonii vedeam atunci, ce lumi pline de adevaruri uriase si profunde, cite viziuni create de mintea mea deschisa..Atunci am invatat sa asociez adevarul cu frumosul..Atunci am simtit ca in mine sint iubiri de toate felurile, si de toate culorile pentru realitatile pe care le descopeream..Si atunci am descoperit si alte minti pentru care adevarurile erau o iubire autentica..A fost fabulos sa simt ca ma pot conecta cu oameni care veneau din aceleasi deschideri spre tot ce avea o semnificatie profunda..Si a fost si o lectie de viata privind si spre altfel de oameni, care erau diferiti de mine, si ale caror atitudini imi erau straine..
Pe oameni ii citeam din linii, si curbe, din felul cum li se schimbau liniile trasaturilor si ale corpului..Eram format pe descrieri matematice, pe curbe definite prin formule exacte, si metode exacte de cuantificare.. Evaluam tot in termenii clari ai unei realitati precise..Si stiam ca totul e acolo, incriptat misterios, si posibil a fi descoperit..
Viata asta e un sir de necunoscute care pot fi, mai mult sau mai putin descifrate, asta am inteles chiar de cind am inceput sa studiez metodic si matematic tot ce ma inconjura..Asta m-a motivat sa incep sa abordez viata cu metodele invatate..Si atunci am vazut ca stiintza cea infinit precisa, si natura umana sint diferite..Atit de diferite cit sa existe separat..
Mai sint citeva minute pina sa inceapa numaratoarea inversa..Nu stiu cum voi reactiona la decolare..Mi-e o frica uriasa, ca atunci cind intilneam atitia oameni noi, si cind trebuia sa fac conversatii cu tot felul de necunoscuti..Sint totusi linistit, pentru ca stiu ca exista dincolo de noi o stiintza universal valabila..
A inceput deja numaratoarea inversa..Am stomacul in pioneze..Muschii mi se contracta pe rind..Miinile apasa butoane programat..Vad spatiile cum se aduna in mimici si atitudini inainte de a se elibera..E un calm urias..Energiile mi se aduna in sex, ca sa se raspindeasca in tot corpul..Ma excit instantaneu, simt cum testiculele se string, si penisul se intareste..As putea sa penetrez un vagin imediat, dupa care sa ejaculez, ca sa simt o eliberare..Asta inainte de a decola..
 Viata e un timp, si o varianta de a implini un destin..
Am pornit..De acum doar spatiul ne va fi alaturi..Viziunile ne arata in monitoare tot ce vom simti ca fiind un viitor posibil, in fragmente de imagini..

Omul incercarilor

Locul e uneori amagitor, si plin de necunoscute intunecate si misterioase..Iti faci loc printre toate cu greu, dind din miini si picioare, si folosind la maxim toata aparatura de pe corp..Te simti aiurea ca te afli aici, si iti propui ca niciodata sa nu mai fii asa, atit de constrins printre atitea nereusite care se izbesc de tine atit de neasteptat si de tare..Nu stii ce va fi, asa cum nu-ti mai amintesti cum ai ajuns aici..Intunericul e atit de dens ca ti se pare ca tu, aici, in singuratatea ta proprie vei fi atit de atras de toate, ca nu vei mai iesi niciodata, vei muri incet si sigur, fara ca nimeni sa mai stie de tine..Si ce e mai trist e ca stii ca toti vor musca din tine, ca sa traiasca..Adica asta vor, ca daca-i lasi o vor face continuu..Dar, ca sa traiesti tu cu tine iti impui ca sa aplici technici de loviri pe care le-ai invatat din cursurile de arte martiale..Si dai, gindit, in punctele dureroase, pina fug toti..Apoi iti folosesti energia ramasa ca sa iesi la lumina..Pentru ca stii ca lumina e acolo, si te asteapta..
Un punct e o sperantza..Un punct luminos, ca o stea pe un cer complet negru..O vezi, o simti ca pe o sursa infinita de viitor..Ea e tot ce vreodata va fi eliberarea ta..Te zbatzi, te agiti cit si cum poti ca sa scapi..Si punctul devine cind cerc, cind patrat, cind poligon regulat de atitea posibile deveniri..Acolo esti tu cel ce va fi singur si clar in ce esti..Acolo in acel spatiu care iti arata o poarta posibila..In spatiul fericirilor promise, si unde toate fericirile se confunda intr-o entitate care te va purta automat spre desavirsirea pe care ti-o imaginai cind citeai povestirile adunate ale neshtiutzilor..
Am citit toate scrierile strabunilor, le stiu aproape pe de rost..Am trait citind toate variantele lor de a iesi din intuneric..Si mi s-a parut ceva atit de uluitor si fantastic, pentru ca am stiut ca nu voi trai niciodata asa ceva, pentru ca imi parea atit de fantastic si neclar, ca nu s-ar fi putut realiza in nici o realitate posibila pentru mine.. Era exagerat si cvasi imposibil..Si era si inuman..Iar acum simt ca ce era acolo era doar o varianta, pentru ca traiesc mai mult decit ce au scris toti cei care fabulau..Acum sint eu, in mine, atent la tot, ca sa ies..Mi-e sila de mine, si rusine ca nu am reusit sa ma eliberez mai inainte, ca nu am stiut cum sa imi dozez energiile..
Am activat motoarele principale..Merg cu viteza..Las toate intunericimile lor inapoi..Stiu ca nu am de ce sa fiu mindru, pentru ca asa au fost toate..Dar am scapat..Am atins suprafatza, si am reusit sa respir fara aparate..Mai am un pic pina la mal..Am atins tzarmul..M-am intins pe plaja..Sint un erou, eroul propriei vieti, un om care a scapat din toate..
Azi imi mai amintesc de toate..Sint acelasi care a fost inainte de toate explorarile..Un om ca tine, care se mai gindeste la trecut ca la un posibil viitor..

Party in a dream sunset

E liniste..O liniste plina de intuneric..Lumea e congelata..Totul asteapta..E timpul zero minus 2 secunde..Fiecare fractiune de timp trece infinit de greu..Fiecare miliardime de miliardime de secunda e un univers plin de miliarde de miliarde de asteptari..Ochi nevazuti privesc de peste tot, si de nicaieri..Ochii unor fiintze de dinainte de timp..Ochi care arunca raze laser centrate intr-un punct origine a universului..A mai trecut o secunda..Undele incep sa vibreze eterul..E liniste, ca inainte de geneza..Timp universal zero; a venit explozia..Toate au devenit altfel..Bucati de spatii se ciocnesc brutal de bucati de timp, si se desfac in alte bucati de spatii si timp..Toate se lovesc de toate si plutesc asteptind alte lovituri..Lumina si sunetul au invadat cu energii tot ce fusese pina atunci..
A trecut un miliard de ani de la Big Bang..E liniste iar..Galaxiile se aduna in ele insele..E intuneric..Doar stelele mai lumineaza ici si colo, ca niste felinare o strada pustie..Toate se rotesc in carusel..
M-am trezit brusc cu o frica, de parca am visat doar intuneric..E liniste, aud doar zumzetul grav al motoarelor..La geam vad lumini..Cred ca sint intr-o nava spatiala..Apoi vad alte geamuri, alte lumini..In fata e un nene, cu spatele la mine care invirte un tor, si apasa pe niste pedale..Imprejur sint scaune goale..Simt o frinare usoara si un aer rece..S-au deschis niste usi culisante..Ce drac de nava e asta? Niste umanoizi urca trepte si circula pe culoar pina gasesc scaunele pe care se aseaza..Or fi extraterestri? Par umani..Apoi ma dezmeticesc..Sint in autobuz..Am adormit pe scaun si am visat ceva..M-am mai linistit..Realitatea e mai umana decit cea din vis..Mi-e mai bine..Mi-ar fi si mai bine daca as sti unde sa cobor..O sa-l intreb pe sofer, ca el e expert..O sa ma duc acasa si o sa ma bag in patul meu cald si moale..O sa adorm, si o sa visez ceva mai frumos decit bucati de spatii care se ciocnesc de bucati de timp..O sa visez ca sint ultra-bogat, si ca sint pe o plaja tropicala plina cu femei care danseaza pe un ritm tropical..Undeva, la o petrecere plina cu mese incarcate de platouri cu specialitati tropicale..Si de unde se vede un soare cald si rosu, gata sa apuna..

Deveniri

Cind ma privesti simt ca sint altcineva..Am in mine eurile care au fost pregatite sa fie privite..Las toate lumile din mine sa devina ce vor, si sa arate ce vor, in toate luminile..Nu mai caut nimic..Pentru ca ar fi absurd..
M-am eliberat demult, si am zburat prin tot felul de cosmosuri..Acum mai privesc la unele oglinzi, ca sa imi amintesc..
Ne-am schimbat, si eu, si tu..Sintem altii..Simtim, si gindim altfel..Am imbatrinit..Azi lumea e altfel..Azi toti simt altfel..Totul e mai brutal si agresiv..Si stupid..Azi toate sint asa cum nu am fi vrut, cumva..Alte lumi care au venit de nicaieri ca sa arate lumi ce nu au existat niciunde..
Noi am ramas aceiasi in lumile posibile..Noi cu aceleasi apucaturi trecute, care simt asa cum au simtit si ceilalti..
Stii, viata are in ea o substantza profunda, care ramine aceeasi peste timp..Si asta ne pastreaza sa fim aceiasi noi insine, oricit timp ar fi trecut peste noi..Si oricite incercari..
Azi sintem ce simtim..Si sintem ce  am stiut ca sintem, intr-o devenire posibila..Noi, cu tot ce ne-a determinat..

Eliberari

Totul e sa ai curaj..Sa fii cum simti asa cind simti ca ce simti e adevarat, si sa privesti oamenii direct in ochi cind iti vine sa zimbesti..M-au lovit fericirile toate deodata, nu stiu prin ce miracol s-a intimplat asta..Au venit buluc, si le-am primit pe toate, n-am vrut sa las pe vreuna sa astepte la coada:))
Am fericiri contagioase, asa mi s-a zis..Ca ma misc ca si cind as fi cistigat la lotto, sau ca si cind iubirea vietii mele mi-ar fi spus ca ma iubeste asa, fara motiv..Decit ca nu s-a intimplat nimic special..A fost o zi obisnuita, calda si frumoasa..Stiu ca lumea ma invidiaza, si ca incearca sa mi-o traga, ca sa nu ies din ritualul asta social care impune depresia..Ii inteleg dar azi nu am timp de ei, ca am prea multe fericiri de satisfacut..Hahaha..
Azi sint egoist, sint doar eu cu mine, si ma pregatesc sa decolez..Mai stau un pic pe sol cit sa-mi mai traiesc citeva amintiri..
Ma plimb prin locuri cu mult soare..Ma gindesc daca e cazul sa-mi schimb felul in care scriu, sa fiu mai elaborat si esentializat, cit sa scriu chestii dure si profunde care sa devina de success, hahaha..Glumesc, evident, ca io am stilul meu, si ma las dus de vremi cu tot si toate..Si daca o sa fie sa ma excite sa scriu classic o s-o fac, dar asta e o chestie de cum o sa evoluez, hahaha..Ca inca mai am de copilarit, cred..
Azi sint ocupat cu fericirile, le iau pe toate la discutat ca sa le vad cum se simt, si care e secretul lor:)). Mama ce fain e sa te simti ca si cind lumile iti vorbesc deschis, si te indeamna sa le fii alaturi..
Am dat si am luat un miliard de zimbete, fara sa vreau..Si mi-au zimbit si privirile, ca si cind si ei au trait exact aceleasi fericiri..Clar ca nu pot sa explic nimic, asa s-a intimplat..Un cimp de flori, un cer albastru, si un camion de bomboane colorate si care au arome de vis..Au venit toate asa, in minte, acum, fara ca sa le-o cer, pentru ca asa au simtit ele, cred..Le sint recunoscator, evident, si le rog sa o faca cit mai des, daca nu le oboseste prea mult:)
Acuma, na, pe fericiri le apreciez, da' nu le leg de iubiri, ca acolo e altceva..Fericirile din iubiri au alte arome, sint mai elaborate si subtile, si nu se compara cu ce simt eu acuma..Cred..Desi e cam greu sa faci diferentze intre fericiri, ca atunci cind te apuca de picior vreo fericire profiti de ea si o traiesti cit poti de mult, ca e rara, si ti-o apropii ca sa-ti fie scut pentru lumea asta dilie, hahaha..
Mai am putin si decolez..Tot ce spun acuma e asa un delir verbal, ca sa simt ca timpul trece mai repede..Am emotii, ca nu stiu ce va fi, si spun ceva ca sa fie spus..Astept, si ma gindesc ca toate au fost cum au fost, dar acuma sint doar nestiut, si confuz, asa cum am fost tot timpul, un om asteptind atitea..
In urma e ce a fost..Las tot sa fie cum a fost..Am atit de multe inainte, ca vreau sa ma concentrez pe viitor.. Ma eliberez, si las tot sa se duca..Am stil si metoda elaborate dupa toate..Ma concentrez ca sa fiu exact pentru ce o sa fie..Sint si atent si precis in analize si concluzii..Sint detasat si limpede in tot ce simt si gindesc..
Mai am un pic pina decolez..Simt ca ii iubesc pe toti, asa cum ma iubesc si ei..Sint pregatit sa ma eliberez.. A inceput numaratoarea inversa..Sint liber..Cifrele scad..Sint eu, inca..

Neterminari

Se spune ca misterul e motorul cautarilor vietilor noastre, pentru ca misterul e un adevar intrerupt..
De multe ori m-am gindit la mine, la ce sint, la cum sint, pentru ca tot timpul am avut senzatia ca fiintza mea nu a dus pina la capat, niciodata, o traire, sau un adevar..Traiam ceva, si cautam adevarurile acelei trairi pe masura ce ea se dezvolta in alte si alte trairi in cascada, ca ea, acea traire profunda sa se opreasca brusc, si sa blocheze totul..Si atunci simteam ca sint abandonat intr-o locomotiva care merge inainte parasind restul vagoanelor in urma, care se indepartau incet..Si ma simteam aruncat de tot, ca sa plutesc intr-o deriva absurda pentru tot restul vietii..
Tot ce a fost inainte a fost intrerupt..Incomplet..Redus la un trecut retezat de o sabie cosmica si invizibila..
Stiu ca sint real, si ca traiesc intr-o realitate, dar fiintza mea a fost intotdeauna neterminata..Si am simtit asta ca pe un destin care m-a urmarit tot timpul, ca pe un dat care s-a repetat iar si iar..Mi-a lipsit intotdeauna ceva, acel ceva care sa implineasca si sa completeze..Lumile logice erau incomplete, sentimentele, experientzele, cautarile chiar; toate pareau ca se opresc fara motiv..Si atunci cautam altceva, ma duceam spre alte teritorii, cercetam.. Ca toate sa se intimple la fel..
Stiu ca nu trebuie sa asteptam ca lucrurile sa se completeze de la sine, si ca ce traim dezvoltam in noi insine ca o poveste proprie, dar la mine a fost altfel, pentru ca eu am cautat ca totul sa existe in real ceva ce venea din real..
Poate ca intreruperea asta a venit de la oameni, oricare au fost ei, si oricare au fost contextele..Poate ca ei au intrerupt un sir al evolutiilor firesti ale tuturor evenimentelor..Asa cred, pentru ca am simtit asa..Poate pentru ca simteau ca eu am altfel de asteptari, cumva, sau altfel de a gindi pe care il aratam foarte deschis..Nu stiu.. Stiu doar ca am simtit ca sint impins inafara..In afara unui sistem, sau al unui stil conform si rigid..
Stiu ca toti am simtit asta intr-o etapa a vietii, si ca ne-am revoltat, si stiu ca am cautat reveniri acolo unde nu se putea..Pentru mine astea au fost mistere, de fapt, pentru ca nu intelegeam de ce se intimpla..Si au ramas, inca, pentru ca am doar vagi incercari de raspunsuri la toate..Dar, mai caut..
PS Neterminarile astea m-au afectat profund, si de asta le-am scris, sau am incercat sa le scriu asa cum m-am priceput, dar ele au fost parte din mine, din ce sint eu, efectiv..Uneori am parut misterios si din cauza asta, ca nu am reusit sa completez acel ceva pe care il incepeam, pentru ca intervenea acea oprire, acel stop al fiintzei pe care l-am experimentat in tot..Poate ca asta ma face sa mai caut ce exista, ca sa incerc sa imi explic ce sint, si de ce..Am atitea intrebari..Sint atitea mistere..Si asta ma face sa simt ca sint inca pe un drum bun, al adevarurilor ce vor veni..

O viata imaginata

Am lasat timpul sa treaca pe linga mine..Am fost indiferent, asa cum a fost si el cu mine..L-am vazut cind alergind, cind tirindu-se intrebator, cind plutind ca un corp pe un fluviu..Si am simtit ca sint eliberat de el, asa cum am simtit ca m-am eliberat de toate, si de toti..Am lasat timpul sa treaca pe linga mine ca si cum as fi fost nemuritor, pentru ca simteam in mine o infinitate de puteri infinite cu care as fi putut sa fac orice..Dar am preferat sa sfidez timpul..Asta mi s-a parut suprem..
Stiu ca nu sint nemuritor, asta e evident pentru oricine cu o minte normala..Dar am avut senzatia asta, atunci, ca sint si nemuritor, si cel mai bogat, cel mai frumos, si cel mai destept, si care poate orice..Si mi-a placut acel ceva pe care l-am simtit, chiar daca nu eram nimic din tot in realitate, ci doar in mintea mea..Era ca si cum eram stapinul galaxiei, si, din responsabilitate pentru tot, ma comportam generos si manierat ca sa nu-mi jignesc angajatzii..A fost un joc de imaginatzie, dar unul care mi-a schimbat perceptzia, si viziunile asupra lumilor..Stiu ca unii chiar sint stapini peste imperii uriase, si ca sint constientzi de asta, dar eu sint altfel, la mine imperiile mele sint mai umane, si mai de viitor:))
Ce frumoasa si interesanta e viata, cind poti deveni orice iti poti imagina..

Urme trecatoare

Adevarul e acolo, mare si intins, ca un ocean, sau ca un univers..Noi sintem aici..Dar mai facem excursii pe malul oceanului, ca sa simtim cum apa lui ne desteapta simturile..De multe ori preferam sa-i privim intinderile, si sa-l admiram, chiar daca stim ca orizontul acela e limitat de propria noastra capacitate de intelegere..
Azi am fost sa ma plimb pe plaja..Imi place nisipul si marea, cu tot ce reprezinta ea, pentru ca ma face sa visez..E atita libertate si liniste in spatiul asta..Ideile imi vin multe, si unele se aduna ca sa construiasca in mine lumi noi..Ma excita uneori asa de tare, ca imi vine sa construiesc castele de nisip, si sa tin conferintze despre orice doar privind la liniile verticale construite din particule de scoici sau melci, explicind in detaliu evolutia lumii, si evolutia noastra ca fiintze inteligente..Imi vine sa vorbesc despre cosmos, despre galaxii, despre timp, spatziu, si mai ales, despre infinit..Acel infinit care ne urmareste peste tot, si care ne determina prin tot ce e in tot ce e in mintea noastra, cea atit de afectata de natura de muritori..
Facem pasi de visatori pe nisip, care sint stersi de valuri..Facem pasi privind inainte, si cautind cu privirea unele semne ale naturii, care sa ne sugereze raspunsuri la intrebari nepuse..Si ne place sa simtim nisipul, si marea, si aerul, si lumina rasaritului, sau apusului..
De miine imi iau o alta identitate..Ca sa fiu un altul, un altcineva, cu un alt eu, care sa inceapa o alta viata prin lumea asta..Am sa am un alt nume care sa insemne o alta eticheta sub care mintea mea va reconstrui o alta fiintza cu un alt inceput..Vreau sa devin ce imi doresc, si sa imi amintesc uitind de tot..
Pasii pe nisip sint trecatori..Si ramin in urma doar un timp, pina ii spala valurile..

Caldura sufletului

Ce multe nestiuturi avem inainte..Cit de multe intrebari la care nu vom putea raspunde, probabil, niciodata.. Cite mistere ne vor dansa pe dinainte fara sa avem cea mai mica idee de ce sint, ce reprezinta, de unde vin, sau macar cum sa cautam sa le abordam..

Lumea e un carusel care ne invirte pina ne ametzeste..Si noi stam in locul nostru privind imprejur, si lasindu-ne purtatzi de evenimente..Pentru ca ne place sa privim la spectacolul vietii..

Azi am avut o viziune tablou..Un copac cu multe ramuri cu frunze galbene, pe un  sol verde cu ceva frunze cazute, avind pe fundal o cladire de caramida rosie cu ferestre cu rame albe..O viziune de toamna infinita pe care am simtit-o in adincurile fiintzei, ca un fel de cadere ireversibila dupa care pare ca urmeaza o uitare  eterna ca moartea..Un tablou atit de sumbru, ca parea real..Ca un fel de despartzire de tot..

Cred ca am inceput sa invat ce e linistea..Pentru ca o simt ca acopera lugubru nelinistile de dinainte..Si cred ca invat sa o accept, pentru ca a venit ca sa eternizeze peste tot..

E inca lumina..Ne mai putem privi in liniste..Mai vedem tablourile toamnei..Ne mai gindim la ceva din noi care pare sa cinte pe alte armonii, care ne vin din alte teritorii..Si suprapunem o stare de acum peste una data de o zi de noiembrie in care lumea a devenit melancolica si nostalgica..

Un cintec povestea despre septembrie, mai demult..Despre un septembrie care mai avea in el suficient optimism cit sa treaca de octombrie, noiembrie, poate si de decembrie, pentru ca avea in el caldura sufletului..Cea care trece peste timp..

O mie de toamne

Uneori am impresia ca spiritul e deasupra, si ne asteapta..Ca e atent la toate..Iar noi stam si asteptam, la fel,  undeva pe pamint ca el sa vina asa, pur si simplu..Si asa ne asteptam unul pe altul..
Cintecele acelea profunde mi se par ca sint infinite, si continue,ca intr-un loop, dar care vin, sau se duc dupa cum noi stim sa le chemam, sau nu..Gindurile profunde, sentimentele profunde, la fel, si ele se misca continuu pe propriile lor traiectorii cvasi-circulare..Si toate sint acolo, toate sint vii, si deschise, si vor sa ne intilneasca..E frumos din partea lor..Si ne simtim bine ca stim ca nu sintem singuri, mai ales daca spiritele de sus ne vin si de la unii oameni pe care ii putem numi prieteni..
Afara e noiembrie..E soare, si liniste ca intr-o toamna ideala..Ca in septembrie aproape..Doar frunzele mai cad dupa ce ruginesc..Chiar, de ce ruginesc frunzele, ca doar nu-s de fier forjat?:) Hahaha am facut un spirit de gluma, ca sa mai indulcesc starea asta de toamna; nush daca mi-a iesit da' am incercat..Ce interesant e cum natura trece in fiecare an prin aceleasi stari, ciclic..Si cum noi ne uitam la ea, ne gindim un pic, si ne intoarcem iar la noi insine..Oare cum vor vedea toamna oamenii peste 100, 1000, sau un milion de ani? Cine stie ce fel va fi lumea atunci, si ma gindesc doar la ce technologii, pentru ca natura umana va fi aceeasi, poate doar mai mult sau mai putin alienata de atitea schimbari..
November Sun..Un soare luminos care a limpezit tot..E clar..Cerul e albastru, norii albi, lumea parca mai deschisa..E un timp de trecere, de la verdele viu la albul congelat..Un timp de meditat, si de amintit atitea.. Ce curios suna ca sintem in trecere intre anotimpuri, ca e ca in filosofie..Treceri..Sintem pasitori pe drumul vietii intr-o eterna trecere..Schimbam locuri, oameni, euri trecute, ca sa gasim alte locuri, alti oameni, si alti noi insine..Trecem devenind tot timpul altcineva..
Ma intreb daca din ce scriu eu aici va mai ramine ceva peste 1000 de ani..Probabil ca nu, pentru ca atunci lumea va fi muuult mai complicata, si mai implicata in propriile probleme..Cine stie..Dar toamnele vor ramine aceleasi, si influenta lor asupra spiritului la fel, cred..Pentru ca o mare parte din spiritul de acum cred ca va fi valabil si atunci..

Misterele fiintei

Se spune ca ce ne duce inainte e misterul, pentru ca vrem sa cunoastem si sa intelegem tot felul de lucruri.. Misterul cu toate ale lui..Desi, daca ma gindesc, si misterul asta e compus din mii de sub-mistere, pe care le-am tot intilnit de-a lungul vietii..Si unul din ele era legat de oameni, de cum sint, si de ce sint cum sint..Iar asta a ramas si acuma pentru mine, cam cum era si atunci, pentru ca nu i-am inteles niciodata pe ei, pe oameni, in niciun fel, recunosc..
PS Toti avem misterele noastre, e adevarat, pentru ca nimeni nu ne cunoaste cu adevarat, desi multi cred asta..Pentru mine un mare, urias mister e cel legat de femei, pentru ca ele au atitea si atitea care sint in ele, si care sint doar sugerate..Iar eu decriptez mai greu semnalele astea, mie imi trebuie spus direct ce si cum..Si asta nu e greu, cred..Probabil ca trebuie facut pe incredere, ca un certificat in alb dat asa, la risc..Asta pentru ca simti ca in celalat e o fire deschisa spre prietenie, si ca, dincolo de orice, el nu te-ar trada..Desi e greu, na, ca azi orice e posibil, si de la oameni te astepti la ce e mai rau..Iar femeia e mai vulnerabila pentru ca infinit mai sensibila, si mai empatica, asta teoretic vorbind..Desi si barbatul, in sufletul lui autentic e la fel, cred..
Ce ironic, cum se desfasoara razboiul asta dintre sexe, desi amindoi au in ei atitea drumuri catre celalalt, dar nepornite din necunoastere..Ce ironic, si ce stupid, sa ai atit, si sa te blochezi in detalii, sa nu poti vedea adevarul din cauza prejudecatilor..E nebunatic si ireal pe cit e de adevarat..

Lumile posibile

Cred ca, in subconstient, intotdeauna mi-au placut inceputurile, nu stiu de ce, poate pentru adrenalina, pentru starea de emotie, pentru noile deschideri spre orice, si asta chiar daca tremuram de ma luau dracii cind imprejur toate se schimbau intr-un fel sau altul, pentru ca simteam o mare instabilitate, cumva..Dar un nou inceput era o mare fericire ca puteam sa uit tot si sa restartez tot sistemul de la zero..
Acuma chiar ca imi dau seama ca inceputurile m-au motivat profund, si tot timpul experimentam pina reuseam sa inteleg cam tot, dupa care ma plictiseam si cautam altceva, adica altceva care sa-mi dea iar posibilitatea sa experimentez..
Ce chestie, uite ca incep sa inteleg cum functionez dupa ce am pus cap la cap diferite faze din viatza..Sa caut ceva, sa incerc ceva mi-a placutg dintotdeauna..Poate de asta nu am avut prieteni sau prietene stabile, ca dupa ce ii analizam si ii cunosteam, le vedeam foarte clar limitele, si incepeau sa ma plictiseasca..Si ma gindeam daca asta nu e o dileala, pentru ca ii vedeam pe oameni ca sint destul de rigizi in gindire, si eu nu ma potriveam cu ei de niciun fel, pentru ca firea mea, stilul meu, tot ce tinea de mine era cu totul altfel..Si asta mi-a adus enorm de multe probleme de a ma adapta in tot felul de medii, oho..Tot timpul m-am simtit constrins, legat de ceva care ma obliga sa fac chestii cu care nu eram de acord ca nu era in firea mea, si atunci mi-am bagat pula, si am plecat de acolo..Simplu..Si mi-a priit..Dar challengeurile adevarate le-am luat si le-am dovedit, pentru ca imi placea sa fiu provocat pe tot felul de chestii..Odata i-am facut unui tip un design de mecanism pentru un spectrometru, care a mers cam greu, ca, na, era pentru prima oara cind faceam asa ceva, dar, dupa un timp mi-am dat seama ca trebuie sa-l fac ajustabil, si nu ca nu l-as fi facut, dar ar fi costat mai mult, si tipul nu vroia sa cheltuie in plus, na..De parca ar fi trebuit sa le stiu pe toate din prima, hahaha..
In fine..Cel mai frumos e sa inveti, si sa te depasesti pe tine continuu, tot timpul..Pentru ca in ce e nou e o sursa uriasa de fericire, acolo e substantza fiintei tale profunde..
Cel mai fain e sa-ti gasesti oameni cu care sa ai ce sa comunici, oameni care stiu, si care sint cautatori, care sint pasionati de a cerceta..Oameni vii, si deschisi..Dar asta e mai greu, cred, pentru ca cei mai multi se complac in chestii care le asigura un confort acceptabil pentru ei..In fine..
Fac multe scufundari in trecut in ultimul timp, ca sa imi revin..Si imi place sa revad locuri, evenimente, stari, personaje, care au construit imprejurul meu lumi interesante..Lumi care sint ca un fel de mediu in care ma simteam liber..Lumi in care contau valorile, si gindurile, si sentimentele adevarate, lumi care erau deasupra, si unde si eu ma simteam mult mai capabil..Pentru ca acolo toate erau posibile..

Eu altcineva

Am perceput toata relativitatea asta in felul meu..Toate mi-au adus o frica mare de tot, pentru ca am simtit ca ce sint se loveste de societate ca de o stinca..Si ca totul e atit de rece si pietrificat imprejur..Si toate m-au facut sa simt ca traiesc intr-o lume rece si atit de indiferenta la tot ce eram si simteam ca sint, sau as putea fi..
Viata e un joc la ruleta, cum spunea cineva..E o mizerie pe care ne-o asumam ca fiind parte dintr-o mizerie mult mai mare, si care ne inconjoara..Sau e o incercare de a ne depasi conditia, atunci cind visam, pentru ca putem incerca si varianta asta..Pentru ca viata are multe variante, care traite, care la care aspiram..
Timpul are anotimpuri, si are felii din ce sintem, sau din ce credem ca sintem, in drum spre ce credem ca putem deveni..Si timpul ne vede ca intr-o oglinda semitransparenta, in care ni se reflecta propriile imagini suprapuse peste alte imagini ale noastre, fie din trecut, fie din viitor..In care noi sintem aceiasi, doar mai involuatzi, sau mai evoluatzi..
Si timpul are si o toamna care ne seamana, pentru ca are si caracteristici din noi, asa cum are si o toamna cu alte viziuni, pe care parca ni le amintim ca le-am fi trait cindva..O toamna retrasa si tacuta, care ne priveste de undeva, si ne contempla ca si cind am fi niste modele posibile..Si care stim ca ne judeca fara sa ne spuna absolut nimic..Si care e satisfacuta si multumita in ea insasi, pentru ca e o toamna absoluta, si care a trecut peste orice..O toamna clara si exacta in tot ce a reusit pina acum..Toamna dominanta, cea care stapineste toate variantele firii..Toamna sublima, suprema, si eterica, cea ce pluteste peste toate existentele noastre, toamna care ne dirijeaza gindurile si visele, toamna  asezata, descoperita, si completa in toate variantele imaginate, care cu ploi, care cu vint si frunze, care cu nostalgii si regrete..Toamna cea mai toamna, care a venit ca sa ne reaminteasca iar, cine sintem..
Azi e o zi, si miine va fi o alta zi..Azi e toamna inca, dar imi mai amintesc ce cald si calm era atunci, si ce cald si calm va veni, cindva..Cindva, cind si eu voi fi altcineva, poate..

Idealuri trecatoare

Uneori linistile ne sint bazate pe imagini si idei pe care le stim sigure..Alteori linistile ni le impunem, pentru o dorinta de stabilitate cind plutim in deriva..Si ne legam de acele linisti ca de un reper pe care l-am dori fix..
Alteori nelinistile se bazeaza pe linistile relative, pentru ca realizam ce schimbator e totul, si ce mult si diferit ni se arata variantele de viitor..Si asa ne amestecam in noi linisti si nelinisti care uneori ne dau calm, alteori nesigurantza..
In viata sintem fiintze care apartinem ori de masculin, ori de feminin, si avem in noi un psihic nascut, si format..Sintem parte din partzi care apartin unor lumi complicate..
Avem memorie..Sintem ce ne amintim ca sintem..O parte din ceva..Si mai mult decit orice, o parte dintr-un duet pe care il cautam, o jumatate dintr-o sfera perfecta care pluteste undeva, si care ne asteapta..Sintem nascuti imperfectzi special asa, ca sa invatam sa ne cautam cealalta imperfectziune care sa ne aduca linistea..
Stim ca sintem atit de trecatori..Si mai stim ca sintem atit de sensibili, ca ne impresioneaza atitea..Sintem si rationali, si afectivi, si ne lasam purtatzi prin viata de ce ne amintim..De ce ne amintim ca am fost, sau sintem, pentru ca sintem complicati si relativi..
Am in mine o toamna mare de tot, mai mare decit toate marile si oceanele, si o am asa pentru ca imi amintesc atitea din toate cite au fost..Si mai confund amintirile cu toamna asta asa cum le confund cu celelalte toamne, pentru ca la mine toamnele converg spre o notiune de toamna ideala in care si amintirile converg la fel spre ceva ce ar fi o amintire ideala..Ce frumos..Un ideal care sa contina idealuri care sa contina cine mai stie cite alte idealuri..Si toate compuse din linisti, care si ele sa faca parte dintr-o liniste a tuturor universurilor..
Ma gindesc ca, odata, cindva, toate se vor sfirsi, si mi-e asa de trist si mila de tot..Ce pacat ca nu vom putea sa devenim ce ne dorim cu adevarat, asa peste timp..

Eterul toamnei

Viata ne da multe..Citeva bune, si multe rele, care sint asa de amestecate ca simti ca nu mai poti sa faci diferentza..Si totusi sufletul iti spune care sint, si cum, pentru ca mai poate sa discearna, asa, printre evenimente..Iti place ceva, pe care la inceput nu-l stii, si iti displac toate celelalte care inconjoara acel ceva, oricare ar fi el..O mincare e buna pentru ca armonios organizata in gusturi, dar din tot doar ceva te-a atras.. Un film e interesant dar mai interesant e acel pasaj in care, sa zicem, e o declaratie de amor care e intr-adevar uimitoare, si care arata intelegere, umanism, si un sacrificiu al cuiva pentru cineva, sau ceva, ca e o idee, un principiu, etc..O carte are, la fel, pasaje de neuitat, care iti ramin in minte pentru ca ti se lipesc involuntar de suflet..Un cintec are unele armonii care, la fel, iti ramin in memorie..
Mintea noastra e si rationala, dar si legata de afectiv, ele sint legate atit de strins, pentru ca se intrepatrund foarte subtil..Si mintea e construita de noi insine, din bucatile pe care le luam din realitate, acele bucati care ne-au afectat profund..Uneori mai acceptam si parti care nu ne convin, pentru ca sint legate de "chestiile" profunde care ni se potrivesc, luam totul la pachet..
Dar la amintiri facem o selectie riguroasa..Pastram doar ce ne-a facut fericiti:))
Si viata ne mai da si anotimpuri, care sint lumi temporale complicate..Azi sintem lunatici de luni, si tomnatici de anotimp..Si asta se suprapune peste alte calitati sau defecte..Pentru ca sintem si contemplativi, si naivi, si sentimentali, si aiuritzi; in proportii diferite, care si cum, dar sintem..Mai ales acum, ca e efectiv toamna..
Ce bucurie, ce tristetze, ce veselie si regret in acelasi timp..Pentru ca e anotimpul care ne induce asta.. Si ce motiv frumos de meditat la tot intr-o plimbare pe o faleza mentala, dintr-un oras linistit aflat la marginea unei tari,  dintr-un continent aflat pe o planeta albastra, care se invirte in jurul unui soare dintr-o galaxie lactee.. Care e intr-un univers..Toate mentale, pentru ca le-am constientizat asa..
Si toamna asta e si o oglinda, una dintre multe altele, in care ne privim ca sa intelegem mai  bine si cine sintem..In toata relativitatea noastra, cea care parca e derivata din relativitatea tuturor lumilor in care ne-am nascut, si traim..
Mai demult a existat un experiment numit dupa 2 oameni de stiinta Michelson si Morley, care experiment cauta sa determine parametrii absoluti ai miscarii pamintului prin eter, adica prin acea substantza teoretica ce se presupunea imobila, si in care se propaga lumina..Si rezultatele au fost neconcludente..Asta ca sa realizam iar, cit de relativ e tot..
Toamna a ramas aceeasi..Pe ea o acceptam asa cum e..

Jurnalul unui geniu [fictiune]

Sint un tip ultra-genial, stiu tot si inca ceva pe deasupra, din orice..Sint Dumnezeul cunoasterii, si plutesc cu toate spiritele mele pe deasupra..Hahaha, buna gluma, e funny, hai sa ne rinjim-zimbim in oglinda in timp ce ne admiram narcisistic..Io si genialul, hahaha, a ca ma cred genial e altceva, dar ca sint, asta e o mare intrebare, ca azi esti genial daca stii sa faci bani, restul nu mai conteaza..Am glumit bre, nu sint genial, sint doar foarte bun (hahaha)..In fine, m-as putea descrie in jdemii de tonuri si semitonuri, in cuvinte, in imagini, in orice, ca oricum nu-i pasa nimanui, ca nici n-ar avea de ce, ca nici mie de ei..
Sint bun si stiu multe, chiar foarte multe, dar sint si incredibil de timid..Si timiditatea de la cunoastere imi vine, ca mi-e frica sa ma exprim public, pentru ca atunci multi ar vrea sa-mi faca rau, pentru ca ar avea de unde sa ma apuce, adica din chestiile pe care le spun, care sint greu de inteles pentru babuini, dar sint usor de interpretat si pus la zid..Am multe descoperiri si in mate, si in fizica, astronomie, chiar si unele in medicina, dar le tin pentru mine, ca nu vreau publicitate, vreau doar liniste ca sa ma gindesc la ele..Ce ma enerveaza e ca nu pot sa discut cu nimeni din aia desteptii ca toti sint arogantzi si sclerozatzi cumva, si tre'sa stau in banca mea, izolat si sa fiu cit mai gri si insignifiant..Rahat..Bine, am cunoasterea de partea mea, ea nu m-a inselat niciodata, si acolo imi gasesc fericirile..De scris scriu putin, pentru ca am in minte tot ordonat, aranjat, pus pe caprarii..O sa le scriu cind o sa am mai multe deschideri, si atunci o sa scriu mult de tot..Pina atunci mai astept..Nu ma tenteaza viata publica, pentru ca imi rapeste linistea, si calmul..Vreau sa fiu doar eu cu mine..
De asta nici n-am avut o relatie stabila, pentru ca ele nu ma intelegeau, erau prea primitive, si simteam ca vorbesc la peretzi..Le vedeam cum se holbeaza la mine cind incepeam sa zic cite ceva, chestii mici, de viata, fara vreo legatura cu vreo stiintza, si imi dadeam seama ca iar vorbesc singur, chiar daca incercam sa discut banalitatzi..Ce timpenie..
Si hai ca inca e bine, e secolul descoperirilor asta, adica exact ala in care oameni ca mine ar fi trebuit, teoretic, sa fie ultra-promovatzi..Decit ca lumea e aceeasi, anchilozata in cicaturi, blocata de idiotii cu functzii..Cre'ca trebuia sa ma nasc mai incolo, cam peste 1-2 mii de ani, cind societatea ar fi cu totul alta..
Cu viata sociala e cum e..Am schimbat mai multe joburi, ca m-am certat cu patronii, la cit de prosti si de hamesitzi dupa bani sint..Puteam sa le cresc afacerile cu mult, daca ma ascultau, dar au ales sa-si traiasca viata in stilul lor, si e ok, afacerea lor proprietatea lor, fac ce vor cu ea..Mai fain ar fi fost in cercetare, acolo e mai relaxat si bine gindit tot, pentru ca se lucreaza la alt nivel, dar si acolo nu ajungi daca n-ai nush ce cicaturi de hirtii, si nu te recomanda vreo pila sau ceva..De parca pula si prefectura au vreo legatura.. Cretini..N-ai ce sa le faci, ca ei conduc..Mai bine ar fi sa incep sa lucrez la inventiile mele, ca-s doar in stadiul de idei..Mi-ar trebui o echipa ca sa le dezvolt, ca nu pot sa le fac singur pe toate, oricit de genial as fi..In fine..Acuma sint in asteptare..Poate miine o sa ma imbogatzesc din ce stiu..Sau poate o sa fiu asa un necunoscut, dracu stie..Pe moment ma doare in pula de tot, ca nu am reusit sa ma contactez cu vreun terestru..Cu extraterestrii n-am incercat..Om vedea..Acum stau pe net si ma gindesc la ale mele in timp ce urmaresc ceva pe youtube, o discutzie cvasi-cretina despre nush ce, ca nu ma intereseaza subiectul ci doar felul in care se discuta, e show..E fun..Noapte, liniste, trancaneala stupida, si eu..O combinatie beton..Iar o sa adorm tirziu, si o sa ma trezesc tirziu, da e ok ca miine e duminica, si eu sint intre joburi..Am vacantza..
Ma doare fix in pula..Miine gatesc ceva bun dupa o reteta de pe net, pork cu legume si noodles..Ma fut in ei..Perioada asta o sa profit de timp, ca e timpul meu, timpul vietii mele pe care vreau sa-l traiesc asa cum simt..Mai stau un pic pe net si ma culc..O sa visez gagici goale, hahaha, ce aberatie, ca visez numai timpenii si dileli, ca atunci cind ma trezesc ma bucur ca a fost doar vis si nu altceva..In fine..Ma gindesc ce fain e sa ai o familie, sa ai o nevasta care are un suflet cu care sa poti comunica..Dar, se pare ca e mai greu pentru mine, ca io-s cu totul altfel decit si-ar imagina vreodata ele ca as fi, sau as putea fi..Acuma beau un vin dulce si tare, e gustos, si ma desensibilizeaza si chiar ma deconecteaza de toate..E  bine, si e liniste..Nu ma mai gindesc la nimic..Stau doar si ma holbez la enormitatzile sinistre de pe net, si ma mir..Miine o sa gatesc, si o sa fie mi-ra-cu-los..Si o sa-mi fac o strategie pentru urmatoarele zile, o sa fac si altele care sa-mi tina mintea ocupata..

Omul perceptibil

De ieri, de cind mi-am revenit la ginduri am ascultat Beethoven, concertele..E atita claritate in muzica asta ca m-am simtit bine..E ordine in note si armonii, ca chiar m-am intrebat cum naiba de nu a aparut altceva mai bun, de la el incoace..Sigur, muzica s-a transformat in acord cu timpurile, azi e ceva mai pe stari, sau pe frustrari, dar atit de aplicate ca ma confuzeaza..Bine, si eu ascult rock si pop cind ma fute cite o chestie, dar imi trece, desi, na, starile sint parca mai bine satisfacute de muzica asta moderna..E chestie de gusturi, ca ai nevoie de ceva anume intr-o stare anume, nu poti asculta decit ce e pe lungimea ta de unda..Si vrei ca sa gasesti exact chestia aia care sa cinte ce vrei, si simti..
E interesant cum ne cautam intelegeri ale sufletului, si ale starilor lui, de fapt, fie ca e in muzica, in idei, in atitudini, in oameni, in orice gasim disponibil..Si ce interesant e ca, cum gasim, asa greu, cum ne atasam de acel ceva, si cautam o intelegere si la alte laturi ale fiintzei..Care evident ca nu vin, ca doar na, ce e acolo e specific pe ceva, si nu pe tot, si mai ales, nu pe fiintza care sintem, ca si ea e atit de peeeeersonalizata.. Ca e fiintza noastra proprie cu atitea nedeterminari si nestiuturi, cit sa cuprinda universuri..Si pentru toate astea din noi nici 1001 Beethoveni n-ar reusi sa faca suficiente capodopere cit sa ne acopere cu armonii de linisti fiintza..
Cred ca ne gasim armoniile din bucati..Ceva aici, ceva dincolo..Le legam si le pastram..Cind eram mai mic inregistram pe casete bucati de melodii care imi placeau enorm, si pe care le gaseam la radio..Erau sublime, chiar si asa, intrerupte, pentru ca erau visuri pe note salvate de mine in momente nestiute, ca sa ramina acolo ca variante de amintiri sonore..Si ce ma uimea era ca nimeni in afara de mine nu le intelegea..Si asta era uimitor..Pentru ca eu acolo aveam feluri ale mele de a vorbi, de a arata, de a exprima atitea si atitea ginduri pe note, si armonii..
Stilul e omul, se spune..De fapt stilul e un urias galactic de existentza al universurilor fiintzei aratata in concret, in atitudini, cuvinte, in spuse, in nespuse..E tot, redus la un minim perceptibil..Capabil a fi perceput de cei care simt exact ca tine..

Reveniri

Am fost in ultimul timp intr-o stare nedeterminata, cind mai sus, cind mai jos, am oscilat intre atiiiiitea si atitea..Eram de fapt intr-o cautare de ceva care sa-mi aduca un pic de echilibru..M-am uitat pe net la atitea, pina m-a luat angoasa, sincer, ca nu am gasit decit timpenii urlate si stupide..In fine, asta e cu netul asta, e plin de panici de tot felul, ca si filmele, de fapt, astea "moderne"..M-am uitat la news ca zic acolo e concret nu-s aiureli..Mare greseala, stirile de azi te baga intr-un stress de nu stii cum te cheama..Pe urma zic hai cu serialele comice..Au haz 5% si restul tot panici..Am avut niste dureri de cap cosmice, am crezut ca explodez de atita nebuneala si haos..Dupa care am inchis netul si am stat cu gindurile mele pe intuneric..Si incet incet mi-am refacut ceva din echilibru..Azi am facut cumparaturi, m-am dus de dimineata ca sa prind mai liber, si am gasit si niste dealuri bune, a fost ok, am ajuns acasa mai linistit ca inainte..
Conteaza enorm sa-ti refaci echilibrul, sa stai doar tu cu tine, fara nimeni imprejur, si sa-ti eliberezi mintea de toate..Poti sa-ti eliberezi fanteziile, oricare ar fi ele, sa-ti imaginezi orice, sa te gindesti la orice..Esti liber pentru ca ti-ai dat sansa sa te eliberezi..Tu singur..Altfel devii un zombie manipulabil, un altcineva instabil si haotic ale carui actiuni induse dinafara vor fi motiv ca sa-ti fie rusine mai incolo, asta e sigur..Trebuie sa inveti sa te autoreglezi si sa nu reactionezi impulsiv, pentru ca impulsul fiintei are in el multe contorsiuni si da drumul la toate frustrarile adunate, si la impuls mai poti spune si alte chestii venite din imaginatie, din scenariile posibile..Plus ca la impuls spui lucruri jignitoare, ca sa-l faci pe idiot sa simta o raceala a urii care ti-a venit din tot ce ai vazut, si simtit pe pielea ta, atunci cind altii incercau cu mijloacele lor josnice sa te umileasca..
Ar trebui in relatiile astea sociale sa fie totusi o limita pina la care cineva poate fi jignit..Eu am invatat sa jignesc de la ei, pentru ca nu am putut sa jignesc pe cineva vreodata, asta mi s-a parut dincolo de orice, la mine comunicarea avea un scop de a a transmite ceva, orice, dar fara sa ma leg de persoana in cauza, si pentru mine era ok, daca el intelegea, bine, daca nu, asta e, dar nu ma luam de ei, orice ar fi fost, pentru ca era sub demnitatea umana..Pentru ca aveam argumente clare, nu vorbeam aiurea, ca daca nu le-as fi avut as fi tacut, evident, nu m-as fi obosit sa bat cimpii doar ca sa ma dau mare; cum e stilul asta social diliu..
Eu cind vad prostie fug, nu ma complic, pentru ca nu are rost; pe prost nu-l poti convinge cu nimic..Cind vad ura pura, la fel, stiu ca nu te pui cu salbaticiile nerozilor..Si asa am devenit campion la alergari, pentru ca nu am avut de ales..
E atit de mult de spus despre ce si cum sa spui, si ce atitudini sa ai in ce context anume, ca s-ar putea scrie biblioteci intregi..Si asta pentru ca exista infinite forme si combinatii de prostie si ura, ca iti trebuie si tie o rabdare si inteligentza infinite ca sa le faci fata..Iar tu esti un om, cu gindurile tale, cu viata ta..De asta e bine sa te eliberezi de toate, din timp in timp, sa te cureti de uri, si sa te linistesti..Sa lasi totul sa treaca pe linga tine, si sa iti revii la fiintza profunda, cea care iti e prieten la drumul prin viata asta..

Toamna dorita

Imi vine sa ascult cel mai heavy si mai dark metal ever, ca sa-mi las mizeriile si frustrarile sa curga printre sunete..E o lume sinistra in toate..Sint dementze si descreierari care acopera orice..Linistea si echilibrul iti sint sparte in miliarde de particule, ca sa iasa din mlastini tot felul de frici si panici..Am citit undeva ca legile lui Darwin se aplica si la societate, doar ca altfel, pentru ca se folosesc manipulari din ce in ce mai eficiente pentru a te determina sa dai bani..Si restul nu mai conteaza, ca e pe apucate, viata e scurta, si cu cit furi mai mult, cu atit mai bine pentru tine..Cica nu e o ordine mondiala, cit e ceva ce ramine dupa ce a fost luat cit mai mult..Si ce e trist e ca lumea accepta tacit tot, ca are, in secolul asta, un confort rezonabil..Si lumea acopera cu o ipocrizie absolut inacceptabila toata mizeria pentru ca vrea sa-si pastreze acel confort..Media pare sedata de derizoriu si stupidul cel mai cretin posibil..Desi e limpede de ce face ce face, pentru ca banii n-au miros..In fine..Ordinea mondiala e o dezordine a rezultatului a tot ce este..
Imi urla toate nelinistile din toate directiile a panica..Mi-e asa o sila..Vreau sa ma izolez, ca lumea asta reala imi face rau..
Mai bine ascult o melodie veche, cu ritmuri linistite, si armonii profunde..Ceva cu miros de toamna, si dans de frunze pe fundal..

Eul ca dintotdeauna

Adevarul e in claritate, e in limpezimea ideilor si gindurilor tale, in felul in care iti spui toate fiintzele tale interioare..Adevaruri care vin din tine..Ce frumos e sa simti cum toate linistile tale au in ele albastrul ala profund al fiintzei..Ce bine e sa stii ca poti sa fii liber ca acel albastru care e liber, si nestiut..
Lumea e o versiune a fiintzei..E un fel de a fi perceput de fiintza din noi..E o versiune pe care am inteles-o in felul nostru..O versiune la care ne raportam continuu..O versiune care ramine in minte atunci cind traim, si cind ne exprimam..Lumea e un loc in care ne jucam cu toate, si in care invatam sa fim..Un loc propriu, al amintirilor cele pline de lumini si zimbete..
Am fost singur de atita timp..Ma simt cumva bine, ca intre linistile mele..Am lasat in urma toate, tot ce ma lega de ceva ce nu simteam a fi al meu..Sint liber..
Ma stii..Sint acelasi..Seman cu cel care am fost atunci cind, sau atunci cind..Gindesc si simt la fel..Am ramas la fel, nu m-am transformat..Pentru ca asa am crezut ca trebuie sa fiu..Desi lumea mi-a aratat multe fetze ridicole..Si stupide..
Tu in ce crezi azi, in vremurile astea alunecoase si schimbatoare? Ce te mai face sa iti doresti sa mergi inainte?
Azi m-am eliberat de iluzii..Sint singur, asa ca dintotdeauna..

Lupte neconventionale

Azi e sarbatoare mare, nu stiu exact ce sarbatoare e, dar o simt in aer..Nu e inca Halloween, a trecut si Oktoberfestul, nu e Revelion, nu e Pasti, sau Craciun..Ce e nu stiu, dar e ceva sigur, si daca nu e in calendar, inventam..E o virsta nerotunda in ani, zile, si ore..Sau a coispea zi de la ultima fericire autentica..Oricum nu conteaza ce si cum, pentru ca azi sarbatorim viata, si fiinta, si sufletul, si spiritul luminos si energetic..
Am vazut citeva chestii pe tv despre ezoterisme, astrologie, spirite, vampiri de energii, etcetc..Si ma gindeam ca unele din ele au ceva stiintific, cumva, dar interpretat in unele feluri care pot genera bani din ele..In fine..
Noi, ca oameni avem nevoie de spirit, pentru ca el e singurul care ne da stabilitate, si ne duce inainte..Dar spiritul asta il avem dupa cum il cultivam..Putem sa ne educam in stiintze, cu efort, si vointza, functie de ce ne place, si studiem, si evoluam in cunoastere, si atunci devenim constiintze care au valori autentice care merg in viata pe un drum adevarat, pentru ca e construit pe adevaruri..Sau, daca stiintza nu ne-a satisfacut, putem sa mergem pe altceva, gen religii, ezoterisme, etc etc..Ma uimeste cum imaginatia omului a creat tot felul de chestii in care sa creada, de la fiinte supranaturale, la cristale, geometrii, etc, care pentru unii functioneaza..
Din toate astea, adica din toate teoriile construite, mi-a placut o chestie care mi s-a parut foarte adevarata, aceea a vampirilor energetici..Pentru ca astia sint peste tot, sub toate formele posibile; oameni rai, idei rele, situatii rele, etcetc, e un cerc care ne inconjoara tot timpul, si, de care ne aparam consumind energie multa..
Trebuie sa fim inteligenti cind abordam problema asta, pentru ca ea persista..Si pentru asta trebuie sa invatam sa luptam cu ei, cu vampirii..Un prim pas e sa ne detasam, sa ne eliberam luind o distantza de la care putem sa-i observam ca sa stim cum sa ne protejam, pentru inceput, dupa care sa ne construim o mica strategie de lupta..Am trecut de multe ori prin situatia asta, de aceea m-am izolat..Am intilnit multe fiintze cu mental redus si primitiv, dar perfectionati in atacuri, fiintze labile si instabile psihic, capabile de orice, depasite, si cretine..Creaturile astea duc un razboi neconventional, si profita de orice chestie psihica sau fizica, ca sa te termine, sint perfide si tenace in mizeria lor..Si aici trebuie sa te gindesti bine, la cum sa-ti construiesti strategiile, ca lumea a evoluat..
De stilul asta de lupta mi-a fost sila dintotdeauna, pentru ca e unul pervers..Dar invat..Si o sa reusesc pentru ca am sa-mi reconstruiesc tot, si pe mine, pe masura ce inteleg cum e totul..Si pe masura ce inteleg cum salbaticia asta sociala a imbracat forme noi..Chiar daca, spun iar, mi-e sila de toate mizeriile astea..Dar, viata merge inainte..

Iubiri paralele

Iubirea urmeaza contururile fiintzei din noi, umple spatiile goale din suflet..Ia forma sufletului in care e turnata, asa ca fluidele..E ca o lumina colorata care se joaca cu suprafetele si spatiile..E inauntru, si curgatoare, asa ca fiintza..Uneori e linistita si limpede, alteori e agitata si spumoasa ca marea in furtuna..
E rosie si calda, in general..Isi mai schimba culoarea citeodata..E imprevizibila..Schimbatoare..Apare si dispare brusc..Se poate ascunde oriunde..De multe ori ne surprinde..Pentru ca e ca timpul, trece prin orice, chiar si prin piele, se dizolva in singe, si ne transforma..
Traim iubind lucruri neclare, sau nestiute, forme schimbatoare 3D cu aparentza asemanatoare cu cea din minte..Forme construite din straturi paralele de curbe, atitudini, si cuvinte, care inchid si deschid spatiile ca intr-un labirint..

Intilnire

Cum ziceam, ne intilnim in Paradis..Paradisul meu, pentru inceput..Apoi ne plimbam si prin Paradisul tau, dupa care ne conversam pe o banca din Parcul Intelegerilor noastre..Putem sa si plimbam pe aleile din Paradisul celorlati..Putem fi oriunde, atita timp cit intre noi e acel Paradis..
Am sa ma imbrac cu costum la moda, desi e aiurea, pentru ca in Paradis nu e tinuta obligatorie, e in pielea goala, pentru ca hainele sint ipocrizii inca nelegale..In paradis esti asa cum esti..Totul e sa realizezi ceva, oricum ai fi..
Vezi, in viata conteaza lucrurile profunde..Viata adevarata trece peste amanunte, uita detaliile..Pastreaza doar culorile cu care fiintza dinauntru picteaza viziunile..
Mai nene, ce frumos era cind eram copii, si ne puteam imagina atitea..La ce dracu ne ajuta ca ne-am maturizat, si ca am trecut prin atitea mizerii? Ca sa ce? Ca sa simtim ca am pierdut un timp pretios?
Ah, citi idioti, si cite idiotenii am intilnit..Una, si unul mai sinistru/ sinistra ca ceilalti..Si inca stiu ca sint un norocos ca am supravietuit la toate monstruozitatile astea..E uimitor..Si sint, si pot sa scriu despre toate..
Si tu esti norocos..Semanam..Am reusit sa fim acum, si sa putem spune despre noi, ce simtim..
Cit mai traim depinde de gene, de cum traim, si de cum simtim sa continuam ce ne-a fost dat..
Dar, sa revenim..Nu stiu cum sa ma imbrac, pentru intilnire, pentru ca ma simt intimidat de intilnirea cu o femeie..Ea e cu totul altfel..Ea se spala tot timpul, e curata, aranjata, machiata..Cred ca de asta i se asociaza barbatului, ca sa-l civilizeze, hahaha..Femeia e stil si metoda, si aduce ordine in lumea barbatului neglijent, si indolent..Desi e si aici un echilibru..Ca lumile fiecaruia au un stil propriu, si, traind impreuna se ajuta, ca sa devina amindoi mai buni, dar fara sa se subjuge cineva cuiva, vreodata..In fine..
Femeia e fiintza barbatului, in oglinda..Si viciversea..Pentru ca traim impreuna, si impartim totul pe din doua.. Sintem perfect egali, in tot, chiar si in pat..
Nu stiu, pentru mine, ca eu, femeia e sufletul care sa ma completeze..Omul cu care sa-mi construiesc impreuna absolut toate visele..Sufletul sicer cu care sa discut orice..Si daca n-a fost asa, atunci nu a fost omul meu..Stiu ca nu e normal sa-ti povestesti dorintele si durerile, dar asta sint eu..
Spatiile fiintei sint deschise si clare, inca..Ne privim ca si cind ne-am fi cunoscut de la inceputul timpurilor..
O sa ne intinim, cindva, in Paradis:)) Intr-o lume care e asa de binevoitoare cit sa ne cuprinda toate dorintele de a fi, cindva, impreuna..

Lumini clare

Ne intilnim in Paradis, la ora 12, ora galactica..Am emotii, ca nush cu ce sa ma imbrac, hahaha, ce prost sint, de parca hainele ar conta..Desi prima impresie e aia a primei priviri, cind esti scanat in toate detaliile, ca la aeroport, ca sa nu porti cu tine armele unor ginduri rele, sau ale unor egoisme si trufii inacceptabile pentru rasa umana..Ma rog, nu sint genul ala, dar tot am emotii, ca nu stiu ce ginduri ma judeca..Si de asta imi fac ginduri multe, ca daca imi pun camasa aia inseamna ceva, ailalta inseamna altceva..Daca sacou, la fel..De pantofi ce sa mai vorbesc nene..Desi classicul e frumos si sobru..Imi aduce aminte de examenele de la facultate, cind costumul chiar ma facea sa ma simt altfel..Si ma ajuta sa ma concentrez mai bine, chiar daca imprejur era o disperare generala la care fiecare reactiona altfel..De la dileala instabila, la o sigurantza de sine aproape infinita..Ce rau imi facea toata presiunea asta a manifestarilor lor, ca eu simteam atmosfera direct in  stomac..Imi venea sa vomit la 5 minute, pe ceas..Atomic ceasul, hahaha..Si nu era ca nu invatasem tot, ca la vremea aia nici nu aveai cum, daca erai un om normal la cap, ci pentru ca simteam o ostilitate uriasa care ma inconjura, si o dorintza a unui sistem de a ma umili si pune la podea; un sistem care avea acceptul mentalitatilor de atunci..Si durea tare de tot asta, in special in zona stomacului..Norocul meu ca n-am facut ulcer..Si asta pentru ca, nemaisuportind mizeriile alea, plecam cu altii, sa sarbatorim neprezentarea la examen, hahaha..Mergeam asa imbracati la costum, cravata, pantofi facuti cu crema intr-un restaurant unde "serveam" o ciorba de burta misto, cu mujdei si smintina, si citeva beri, ca erau mai ieftine, si ne umpleau stomacul..Zic serveam ca mincam, nu serveam ca ospatari, chiar daca eram la costum, hahaha..Bine, pe vremea aia nu erau chestii sofisticate si scumpe ca azi, pentru ca lumea erea saraca nene, nu-si permiteau decit o ciorba de burta si bere la sticla de 1/2, ca na, desi, si azi saracia e aceeasi, doar ca e poleita altfel.. Dar azi e mai multa ura, si ginduri rele..Atunci era o veselie generala, si te simteai bine in ce faceai, ca toti erau ca tine..Iti pria mai bine ciorba aia in mediul ala, decit o masa regeasca intr-un mediu intoxicat..In fine..
In timp am descoperit ca viata e pe baza de trairi impreuna de suflete, acolo e adevarul fiintei tale..Si daca nu gasesti fiintele cu care sa fii impreuna atunci iti traiesti fericirile singur..E simplu..E mai frustrant, adevarat, dar e o varianta de viata, ca doar nu ai sa te lasi prada depresiilor care iti tot vin de la tot felul de mizerabili, ca e sub nivelul tau..Si da aia iti cauti si iti gasesti ceva-uri care sa te mentina echilibrat, si activ..
Optimismul e si el o constructie din bucati de realitate..E chiar o opera de arta a ta, proprie..
Ce frumoase erau plimbarile pe faleza..Dunarea cea urias-miscatoare, inaltimea, teii, peisajele..Era un loc bun de inceput de imaginat ceva, orice, de lasat libere toate fiintele interioare, chiar si demonii, sa alerge pe pantele alea dintre faleza de sus si cea de jos..Un loc bun de refacut energiile interioare, cind, privind peisajele insorite si calme, lumile dinauntru se refaceau si isi reechilibrau valorile, dupa ultimele standarde..
Stabilitatea lumilor de acolo ma incinta..Era atita lumina si eliberare de tot..Simteam ca timpul se opreste, ca sa ma ajute sa-mi revin..Si eu priveam la tot, si ma lasam purtat in liniste, de timp, ca de apele fluviului care curgea continuu..Pluteam in spatiile mele, singur, si impacat, pentru ca eram acelasi cu acel care am fost eu de atunci, din  acel demult clar si limpede, ca cel de acum..

Fiintza raspunsurilor

Spatiile se desfasoara liber, se deschid si se arata in toata intimitatea lor..Sintem liberi sa fim noi insine, ca intre armoniile unor concerte astrale..Sintem asa, ca intre noi..Ne privim ca si cind am fi prieteni..Pentru ca sintem aici si acum, cei ce se inteleg unul pe altul, ca fiintze ce si-au impartzit un acelasi timp..Un secol pentru tine, un mileniu pentru mine..
Sintem fiintze nestiute..Ne recunoastem in oglinzile timpului pentru ca acel timp a vrut sa o facem..Chiar daca noi am fost altceva, sau altcineva..Si chiar daca am recunoscut, sau nu, asta..
Timpul ne-a impus legile lui..Si fiintza din noi le-a simulat ca le intzelege..Si am mers asa, singuri, ca intr-un tren al timpului...Dupa care am spus ca asta e prea mult..Si am abandonat un drum dinainte promis..
Sint singur..Am fost singur de dinainte ca tu sa stii..Si am mers pe un drum al nestiuturilor mele..Fericit si neclar in toate posibilele eventuale determinari..
Sint si trist, uneori, pentru ca nu stiu ce gindesti despre mine..Stiu ca imi esti aproape, dar nu stiu cind, pentru ca nu-mi spui..Si merg inainte crezind ca te mai gindesti la mine..
 Mai cred ca-mi zimbesti uneori..Asa ca Isus unui copil..Acoperitor..Patetic si etern..Sublim in nestiuturile fiintzelor care imi erau aproape..Mai cred ca imi zimbesti ca si cind ai veni din lumile care stiu toate raspunsurile fiintzei..Mai cred ca esti un adevar care a venit de dincolo ca sa ma acopere cu liniste, si calm tot ce mi-a fost nestiut..
Azi sint un om..Azi am trecut dincolo de toate intrebarile..Azi am unele raspunsuri ale fiintzei mele..Si azi am o certitudine..Ca tu esti acolo, ca sa-mi raspunzi la toate intrebarile pe care ti le pun..

Drumurile eului

Acum e libertate, acum poti sa alegi ce sa fii, pentru ca poti sa iti aduni in minte ideile care iti plac, si nu te poate nimeni obliga altfel, si esti liber sa te manifesti cum simti (daca nu incalci drepturile celorlalti, evident, dar asta e altceva)..Poti sa te razi in cap, poti sa-ti lasi parul, sau barba, lungi, pe care sa le colorezi pe portiuni cu absolut orice culoare iti trece prin cap..Poti sa te machiezi, tatuezi, epilezi, bandajezi, masturbezi (asta e din alt film) cind, si cum vrei..Poti sa-ti faci implanturi de orice, oriunde..Poti sa te manifesti de la nonconformist, la ciudat, la diliu, absolut oricind vrei, si cam oriunde..Sigur, nu poti sa iesi in pielea goala pe strada, inca, dar se rezolva si asta cu timpul..Deci iti poti crea liber o masca, sau mai multe, si un personaj, sau mai multe..Poti fi ceva ce ai dorit, sau visat..Si asta pentru ca iti e permisa originalitatea de lumea de azi..
Pe vremea mea era un pic altfel..Atunci puteai sa-ti eliberezi fiinta sensibilo-ginditoare in alte chestii mai de substantza artistico-filosofica cumva, in conformitate cu dictatura aferenta, si vremurile acelea..Si ca alternative aveai teatrul, videourile cu filme piratate pe casete video aduse din west, ultimele si cele mai interesante filme, revistele din west, muzica, etc etc..Atunci m-am eliberat "social" de toate, pentru ca in mine eram liber tot timpul..Dar eliberarea mea adevarata era una spirituala, pentru ca ma alaturam ginditorilor liberi din orice domeniu..Si o faceam creindu-mi idoli din tot ce mi se parea ca merita..Am adunat in mine toate adevarurile pe care le-am gasit, si descoperit..Am invatat sa gindesc altfel..Si am devenit, in timp, un alt om, care pe masura ce invata devenea alt om, si alt om, transformindu-se continuu..Deveneam constient ca socialul raminea in urma, dar eu eram prea preocupat sa descopar continuu, pentru ca era atit de fascinant totul, si erau atit de interesante realitatile care se deschideau..La mine procesul asta al descoperirilor era pornit dintr-un intuneric cvasi-absolut, si continuat intr-o perioada de continua confuzie sociala, in care ochii lor te urmareau obsesiv si haotic..Dar am rezistat eroic, hahaha..Ce am remarcat a fost un continuu de libidinos-salbatic care a trecut granitzele lumilor..Eram imun la multe, asa ca am rezistat..Dar asta cu pretzul unor mari tristetzi, care, pe alocuri au devenit depresive..Am  supravietzuit..Si am zis ca asa ar trebui sa fac, si sa fiu, omul ala liber, si deschis, si care isi pastreaza valorile..
Ce e interesant e ca fiintza mea profunda e aceeasi..De aceea ma intorc de multe ori in amintiri, ca sa retraiesc o viata de demult, si ca sa-mi revin la mine, si ca sa pot redeveni ce sint, cind unele lucruri ma instraineaza de real..Si acolo ma refac, in substantza aceea a mea, in eul meu profund..Ca sa pot iesi la suprafatza asta sociala, si sa imi continui drumul meu..Si ca pot face ce fac, devenind..
Toate complexitatile astea ale eului in contextul social sint constructii ale mintii proprii..Si toate se bazeaza pe lucruri simple si fundamentale..Pe citeva idei clare, care se asociaza limpede, ca sa determine toate constructiile complicate ale unor deveniri, de mai tirziu..E matematic, si atit de firesc..
Noi sintem deveniri..Pentru ca ne nastem cu anumite configuratii psihice, pe care le dezvoltam..Si ne transformam continuu pe anumite traiectorii posibile ale destinului..Evoluam, ca sa ne exhibam fiintza, si mergem pe drumurile pe care le descoperim..Si o facem conshtientzi de noi, si de conshtiintzele lor..Pentru ca stim ca asa putem sa devenim ce putem deveni; noi insine printre toti ceilalti..

Lumea lumilor

E liniste iar, si e intuneric..Lumini colorate joaca interesant dincolo de fereastra..Ploua incet si continuu..Pe geam se deseneaza linii paralele de apa, care seamana cu liniile lichide de afara..Toate se misca incet si stabil..Lumea isi duce inainte lumile lent si nevazut..Intunericul a adormit toata agitatia zilei..

Confuzii

In spatele unei opere se afla un spirit, care organizeaza tot..O constiintza care e deasupra si face toti pasii, de la a imagina, a selecta, organiza ideile, pentru inceput, dupa care incepe sa construiasca cu ele ginduri, idei, si lumi care sint vizualizate si clare si distincte..Apoi le transfera pe toate in cuvinte, fiecare dupa metoda lui proprie..Eu reduc la minim exprimarea, pentru ca sint format pe model matematic, si pentru ca simt ca asa trebuie sa fie totul, esentzializat, clar, si direct..Modelul asta poate parea dur, dar mie mi se pare cel mai adevarat dintre toate..Si fac asta pentru ca am trecut prin multe experientze neplacute, in trecut, in care eram obligat sa citesc lalaieli cvasi-sinistre cu fraze cretine si lipsite de sens, pina la absurd uneori, construite steril si stupid din muuuulte cuvinte care erau scrise doar ca sa umple multe pagini..Ma gindesc de multe ori, cind vad un text inept, la ce am studiat la limba romana in liceu..Cite teorii, cita analiza pe marginea unor texte mediocre de-a dreptul, daaar considerate repere ale culturii nationale..Iti dai seama ce cicanarii pretinse mai sint bagate in mintea tinerilor, inca, dar care au iz de "patrie" si "natiune", si care incearca sa le trezeasca un patriotism latent..S-a manipulat masiv in invatamintul romanesc, si inca se mai face, cu aceleasi metode primitive..Tin minte ca studiam literatura romaneasca clasica, pe care toti o laudau ipocrit, ca e valoroasa ca arata nush ce idei din nush ce context istoric..Asta in timp ce literatura universala era plina de capodopere de care nu spunea nimeni..Iti dai seama ce sistem aberant era ala care iti impunea asta..Si asta cu literatura era doar o mica parte din tot..Sigur, exista valori si in literatura, si artele noastre, dar ele sint mici fata de ce au facut altii..Ma gindeam de multe ori la Brincusi, si la opera lui, ei bine, el e valoros nu ca e roman, sau sculptor, sau ca a deschis nush ce curent in sculptura, nu, el e bun pentru ca a construit in alt fel o realitate profunda si artistica..A pus problema altfel, a deschis un drum nou, al unui ideal al unor forme care erau profunde si nespuse inca..Asta in acea arta a unor cautari universale, si continue..El a elaborat o alta viziune, o alta metoda proaspata si clara, in acel context..De asta e mare el, ca artist..Dar el e doar un pas din tot mersul asta al cautarii artistice..Si noi am facut din el un mit, asa cum am facut din Eminescu..In fine.. E o discutie infinita aici..Eu il vad pe Brincusi un moment din evolutia artelor, ca trecere din ceva spre altceva.. Si ca sa intelegem ce a facut Brincusi trebuie sa studiem evolutia artei..Pentru ca el e de acolo, din locul ala, al constructiei unor lumi diferite care au insemnat un pas inainte..Iar faptul ca e roman, si ca a trecut singur peste toate barierele, e meritul lui, nu al tarii, sau al culturii din care a provenit..El a fost puternic si valoros, si un noroc ca s-a nascut in Ro, pentru ca s-ar fi putut naste oriunde..Ce ma mira e cum romanii si-l atribuie firesc, ca fiind al lor, hahaha, pai el e universal de cind s-a nascut..In fine..
Sigur, cultura noastra e sublima, doar ca lipseste cu desavirsire, si noi ne atribuim valori care nu prea ne apartin..Ne dam mari cu oameni care au trebuit sa emigreze ca sa se poata afirma..Pentru ca, daca ar fi ramas in tara s-ar fi ratat sigur..Sint numeroase exemplele..
Mi-e sila de mentalitatea romaneasca primitiva..Uite-te ce a ajuns tara, si iti dai seama de toate..Sigur, avem valori, absolut adevarat, dar ele au fost respinse de sistem..De un sistem construit de oportunisti prosti care au jefuit de valori un popor slab, si confuz..

Cautator de euri

Spiritul tau curge pe geometriile timpului..Spiritul meu curge la fel..Ne-am intilnit din intimplare aici, acum, intr-un loc al nepasarilor..Ne-am privit unul pe altul ca si cind ne-am fi descoperit ciudatzenile ca venind dintr-o alta lume..Ha, iti poti imagina, o fiintza asa de asemanatoare, cu ochi expresivi, cu miini, cu corp, si cu care poti vorbi in aceeasi limba..Si care are atingeri moi si placute, si care iti dau senzatii profunde..
Sint atit de obosit dupa atitea..Sint sictirit si plictisit de toate..Mi se filfiie de toate, si am o greatza profunda de realitate..Imi gasesc refularile in alcool si in idealuri colorate..Le vad pe toate ca si cind as fi trait de cind lumea..Sint singur si lovit continuu de toate mizeriile posibile..Astept un suflet care sa ma ajute sa ma salvez de toate conspiratziile pe care lumea mi le-a construit imprejur, hahaha..Am zis ca astept o salvare ca o ironie, na, ca nu exista asa ceva..
Ma consolez cu ginduri despre stiintza, cu mici filosofii, cu trairi de moment, pentru ca ma fac sa uit de toate.. Maninc ceva bun, beau alcool, si viata pare acceptabila..Ca si cind as fi intr-o viata care mai cere atit de multe de la mine..Si ca si cind as fi intr-un prezent in care mai am atit de multe de spus..Eu, un om care a invatat sa se lupte neconventional cu fiintze care mai de care mai adaptate unor timpuri atit de schimbatoare..
Ascult cum trece timpul, ca pe o melodie care ma transforma..Sint o asteptare muta si aprobata de un fel de spirit discret si atot-stiutor..Sint o istorie a nespuselor, care nu stie nimic din ce fost, ca sa fie scuzat ca nu ar putea anticipa nimic din ce va veni..Sint un ceva ce lupta, inca, cu prezentul..Sint asa cum sint, un eu care pluteste prin apele timpului..Un eu care isi cauta un drum catre alte euri..

Cautarile echilibrelor

Plutesc..Sint intre apele timpului..Alunec pe linga pietre si stinci, si admir fiintzele adincurilor..Ma joc in mediul asta schimbator, de-a exploratorul..Am un costum sofisticat care ma apara de hazarduri..Ma uit la spectacolul vietii cu o admiratie sincera..Sint izolat in mine, si imi traiesc mici fericiri aparent linistit si calculat, pentru ca pot privi fara sa ma exteriorizez..In afara e calm..Inauntru e o liniste aparenta, pentru ca sint multe suisuri si coborisuri, cautari, si nestiuturi..Ma misc pe inceputuri de traiectorii, si in minte mi se invirt tot felul de ginduri si trairi amestecate aleatoriu cu amintiri de toate felurile..Sint iar la un sens giratoriu al timpului, in care ma invirt continuu, ca sa-mi dau timp de analize..Stiu ca trebuie sa actionez, dar mai stiu ca trebuie sa imi construiesc inainte unele variante posibile..Si sint in meditari inca, sint in etapa constructiei viitoarelor echilibre ale fiintei, pentru viitoarele drumuri..Imi e bine, inca, pentru ca stiu dimensiunea fenomenelor posibile, si toate sint accesibil-controlabile..Simt ca raspunsurile sint aproape..Mi-am luat un timp de meditat, si am lasat un spatiu intre mine si tot, ca raspunsurile sa vina firesc, si clar definite..Sint intr-o vacantza relativa, am uitat de probleme, am uitat de tot, astept doar ca raspunsurile sa ma busheasca cu adevaruri, hahaha..Mi-e atit de bine ca as putea sa zic de pe acum care vor fi solutiile la toate, dar nu vreau sa dezamagesc propria inspiratzie si intuitzie, de aia le las pe toate libere ca sa vina cu raspunsul adecvat..Ca daca nu e adecvat, e neadecvat, logic..
E bine sa te lasi plutit uneori, mai ales daca esti intre lumi pline de adevaruri..

Timp singuratic

Ma intreb daca dupa toate mai ramine ceva..Daca bucati mici din lumile care au fost se transfera spre lumile care vin..Pentru ca noul sterge pe jos cu vechiul, il foloseste si il scuipa ca o guma de mestecat..
Timpul trage, ca un cal, carutza spatiilor, le duce cu el, cind mai repede, cind mai incet..Desi, parca timpul e mai mult decit un cal, e un fluid care curge aparent cu aceeasi viteza, si care poarta pe el toate navele spatiilor posibile, nave pe care se afla toate sistemele de referintza posibile..Si noi calatorim cu toti in nave, sintem care marinari frecatori de punte, care operatori la to'felu de instalatii, care ofitzeri de toate rangurile posibile..Comandantzi pare ca nu sint, ci doar ici colo cite un idealist considerat nebun, care sare peste bord ca sa revina cu rezultatele unor scufundari..
Timpul pare ca nu negociaza nimic, cu nimeni, niciodata..E dur, si rigid..E ca un rege etern, care a vazut tot.. Un rege in fata caruia toti sintem sclavi..Un rege singuratic..

Alte treceri

Scriu din exasperare, pentru ca nu gasesc nicaieri nimic din ce mi-as dori sa citesc..Si scriu ca sa nu uit, si sa am ce sa citesc cind toate mi se intorc impotriva..Si mai scriu din un miliard de alte motive, mai mici, sau mai mari, dar in principal scriu ca sa comunic lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum  mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada  de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..