Locul e uneori amagitor, si plin de necunoscute intunecate si misterioase..Iti faci loc printre toate cu greu, dind din miini si picioare, si folosind la maxim toata aparatura de pe corp..Te simti aiurea ca te afli aici, si iti propui ca niciodata sa nu mai fii asa, atit de constrins printre atitea nereusite care se izbesc de tine atit de neasteptat si de tare..Nu stii ce va fi, asa cum nu-ti mai amintesti cum ai ajuns aici..Intunericul e atit de dens ca ti se pare ca tu, aici, in singuratatea ta proprie vei fi atit de atras de toate, ca nu vei mai iesi niciodata, vei muri incet si sigur, fara ca nimeni sa mai stie de tine..Si ce e mai trist e ca stii ca toti vor musca din tine, ca sa traiasca..Adica asta vor, ca daca-i lasi o vor face continuu..Dar, ca sa traiesti tu cu tine iti impui ca sa aplici technici de loviri pe care le-ai invatat din cursurile de arte martiale..Si dai, gindit, in punctele dureroase, pina fug toti..Apoi iti folosesti energia ramasa ca sa iesi la lumina..Pentru ca stii ca lumina e acolo, si te asteapta..
Un punct e o sperantza..Un punct luminos, ca o stea pe un cer complet negru..O vezi, o simti ca pe o sursa infinita de viitor..Ea e tot ce vreodata va fi eliberarea ta..Te zbatzi, te agiti cit si cum poti ca sa scapi..Si punctul devine cind cerc, cind patrat, cind poligon regulat de atitea posibile deveniri..Acolo esti tu cel ce va fi singur si clar in ce esti..Acolo in acel spatiu care iti arata o poarta posibila..In spatiul fericirilor promise, si unde toate fericirile se confunda intr-o entitate care te va purta automat spre desavirsirea pe care ti-o imaginai cind citeai povestirile adunate ale neshtiutzilor..
Am citit toate scrierile strabunilor, le stiu aproape pe de rost..Am trait citind toate variantele lor de a iesi din intuneric..Si mi s-a parut ceva atit de uluitor si fantastic, pentru ca am stiut ca nu voi trai niciodata asa ceva, pentru ca imi parea atit de fantastic si neclar, ca nu s-ar fi putut realiza in nici o realitate posibila pentru mine.. Era exagerat si cvasi imposibil..Si era si inuman..Iar acum simt ca ce era acolo era doar o varianta, pentru ca traiesc mai mult decit ce au scris toti cei care fabulau..Acum sint eu, in mine, atent la tot, ca sa ies..Mi-e sila de mine, si rusine ca nu am reusit sa ma eliberez mai inainte, ca nu am stiut cum sa imi dozez energiile..
Am activat motoarele principale..Merg cu viteza..Las toate intunericimile lor inapoi..Stiu ca nu am de ce sa fiu mindru, pentru ca asa au fost toate..Dar am scapat..Am atins suprafatza, si am reusit sa respir fara aparate..Mai am un pic pina la mal..Am atins tzarmul..M-am intins pe plaja..Sint un erou, eroul propriei vieti, un om care a scapat din toate..
Azi imi mai amintesc de toate..Sint acelasi care a fost inainte de toate explorarile..Un om ca tine, care se mai gindeste la trecut ca la un posibil viitor..
No comments:
Post a Comment