Scriu din exasperare, pentru ca nu gasesc nicaieri nimic din ce mi-as dori sa citesc..Si scriu ca sa nu uit, si sa am ce sa citesc cind toate mi se intorc impotriva..Si mai scriu din un miliard de alte motive, mai mici, sau mai mari, dar in principal scriu ca sa comunic lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..
2014, 29 august :
ReplyDeleteDe ce te urmaresc cocorii?
Am vazut-o plimbandu-se, adesea soptind:
De ce ma urmaresc cocorii?
De ce cad penele asa de des?
Mai des ca picaturile de ploaie.
Ea nu stie ca eu i-am trimis.
I-am trimis ca pe un ultim sacrificiu,
Ultima mea posesiune,
Un stol de cocori, restul pierdusem…
Ea nu stie la ce-am renuntat.
I-am trimis ca pe o pedeapsa,
Ultima mea riposta
De om cuprins de nepasare.
Am crezut ca poate ii va fi mila
De ei, care doar zboara in cercuri
Si cad la picioarele ei nepasatoare.
Am crezut ca…
De-abia acum realizez ca doar eu sufar
La sacrificiul lor pentru ea.
Am incercat sa-i chem inapoi,
Dar nu se mai intorc.
Sunt la fel ca mine acum,
Legati de ea…
"Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..":
Visurile, gindurile, sperantzele mai fug de noi, se mai elibereaza si plutesc in stoluri, pe sus..Multe din ele se intorc, dar se mai si ratacesc unele..Totul e sa invatam sa mergem inainte dupa un impact emotional cum e al unei lipse de intelegere, sau despartiri..Cum spunea Eminescu, in mintea unui idealist e o imagine ideala a unei femei pe care o iubeste, o imagine destul de diferita de cea reala..Bine, mai sint si exceptii:)
ReplyDelete"Scriu din exasperare". Interesanta motivatie, oarecum ingrijoratoare. Da, scrisul ne elibereaza mintea de gandurile care o strabat, dar nu intotdeauna ne elibereaza si de angoase. Asta ai putut sa constati si tu, se pare... Intrevad multa durere nestinsa in umbra cuvintelor tale. Si multa singuratate.
ReplyDeleteFii increzator in sansa ta, indiferent cat de multe nepotriviri ai intalnit pana acum. La momentul oportun va veni si persoana care te va intelege si te va ajuta sa intelegi.
Se mai intimpla ca viata sa ne aduca exasperari, ba chiar sa ne duca si dincolo de ele, cel putin asa mi s-a intimplat mie..Si prin scris dai drumul la toate, ca sa le lasi sa se duca, cele de moment cel putin, pentru ca cele profunde ramin cu tine tot timpul:)
ReplyDeleteMai, durere este asa cum e tot timpul, doar ca noi ne facem ca o uitam, si ne cautam si gasim mici si frumoase fericiri..E un timp pentru toate, fie ca ne traim clipa, fie ca ne pregatim pentru fericirile viitoare:)