Furtuna s-a linistit..Aerul s-a asezat in straturi paralele cu pamintul..Miroase a flori de cimp..Vad cimpuri verzi pina la orizont..Nu vorbeste nimeni..Pare ca e o mare asteptare imprejur..Sau poate ca nu a mai ramas nimeni pe aici..Cerul e la fel de albastru, un fundal perfect pentru dansul norilor..Linistea s-a asezat peste toate, suprema ca si cind ar fi ruda cu timpul..
As inota in ape albastre, ca sa mai simt ca zbor prin fluid..M-as balaci prin lichid, ca sa mai simt, iar, libertatea aceea profunda, de inceput..
Lumea a ramas la fel..Un bilci colorat care isi arata cu nesimtire intimitatile, si care ne cheama si pe noi sa fim acolo, in acelasi loc de rendez vous..Si ne ducem, desi stim dinainte ce vom gasi..Dar intilnirea e un punct fix, de unde plecam spre noi insine..Si ne ducem acolo ca sa retraim in tot ce am trait mai demult, si ca sa ne intilnim cu noi, cei care am fost atunci..E simplu..Noi in oglinda trecutului..Iar..Ne intoarcem ca sa mai descoperim alte fetze ale evenimentelor, sa le vedem mai clar detaliile, ca sa invatam ca fiintza ne e determinata de atitea lucruri care scapa privirilor de ansamblu, de sus..
Spatiul si timpul merg pe drumul lor..Noi sintem ce sintem, fiintze mici, care, inca, isi cauta un drum al lor, pe care sa mearga inainte..
No comments:
Post a Comment