Eterul toamnei

Viata ne da multe..Citeva bune, si multe rele, care sint asa de amestecate ca simti ca nu mai poti sa faci diferentza..Si totusi sufletul iti spune care sint, si cum, pentru ca mai poate sa discearna, asa, printre evenimente..Iti place ceva, pe care la inceput nu-l stii, si iti displac toate celelalte care inconjoara acel ceva, oricare ar fi el..O mincare e buna pentru ca armonios organizata in gusturi, dar din tot doar ceva te-a atras.. Un film e interesant dar mai interesant e acel pasaj in care, sa zicem, e o declaratie de amor care e intr-adevar uimitoare, si care arata intelegere, umanism, si un sacrificiu al cuiva pentru cineva, sau ceva, ca e o idee, un principiu, etc..O carte are, la fel, pasaje de neuitat, care iti ramin in minte pentru ca ti se lipesc involuntar de suflet..Un cintec are unele armonii care, la fel, iti ramin in memorie..
Mintea noastra e si rationala, dar si legata de afectiv, ele sint legate atit de strins, pentru ca se intrepatrund foarte subtil..Si mintea e construita de noi insine, din bucatile pe care le luam din realitate, acele bucati care ne-au afectat profund..Uneori mai acceptam si parti care nu ne convin, pentru ca sint legate de "chestiile" profunde care ni se potrivesc, luam totul la pachet..
Dar la amintiri facem o selectie riguroasa..Pastram doar ce ne-a facut fericiti:))
Si viata ne mai da si anotimpuri, care sint lumi temporale complicate..Azi sintem lunatici de luni, si tomnatici de anotimp..Si asta se suprapune peste alte calitati sau defecte..Pentru ca sintem si contemplativi, si naivi, si sentimentali, si aiuritzi; in proportii diferite, care si cum, dar sintem..Mai ales acum, ca e efectiv toamna..
Ce bucurie, ce tristetze, ce veselie si regret in acelasi timp..Pentru ca e anotimpul care ne induce asta.. Si ce motiv frumos de meditat la tot intr-o plimbare pe o faleza mentala, dintr-un oras linistit aflat la marginea unei tari,  dintr-un continent aflat pe o planeta albastra, care se invirte in jurul unui soare dintr-o galaxie lactee.. Care e intr-un univers..Toate mentale, pentru ca le-am constientizat asa..
Si toamna asta e si o oglinda, una dintre multe altele, in care ne privim ca sa intelegem mai  bine si cine sintem..In toata relativitatea noastra, cea care parca e derivata din relativitatea tuturor lumilor in care ne-am nascut, si traim..
Mai demult a existat un experiment numit dupa 2 oameni de stiinta Michelson si Morley, care experiment cauta sa determine parametrii absoluti ai miscarii pamintului prin eter, adica prin acea substantza teoretica ce se presupunea imobila, si in care se propaga lumina..Si rezultatele au fost neconcludente..Asta ca sa realizam iar, cit de relativ e tot..
Toamna a ramas aceeasi..Pe ea o acceptam asa cum e..