Spatiile se desfasoara liber, se deschid si se arata in toata intimitatea lor..Sintem liberi sa fim noi insine, ca intre armoniile unor concerte astrale..Sintem asa, ca intre noi..Ne privim ca si cind am fi prieteni..Pentru ca sintem aici si acum, cei ce se inteleg unul pe altul, ca fiintze ce si-au impartzit un acelasi timp..Un secol pentru tine, un mileniu pentru mine..
Sintem fiintze nestiute..Ne recunoastem in oglinzile timpului pentru ca acel timp a vrut sa o facem..Chiar daca noi am fost altceva, sau altcineva..Si chiar daca am recunoscut, sau nu, asta..
Timpul ne-a impus legile lui..Si fiintza din noi le-a simulat ca le intzelege..Si am mers asa, singuri, ca intr-un tren al timpului...Dupa care am spus ca asta e prea mult..Si am abandonat un drum dinainte promis..
Sint singur..Am fost singur de dinainte ca tu sa stii..Si am mers pe un drum al nestiuturilor mele..Fericit si neclar in toate posibilele eventuale determinari..
Sint si trist, uneori, pentru ca nu stiu ce gindesti despre mine..Stiu ca imi esti aproape, dar nu stiu cind, pentru ca nu-mi spui..Si merg inainte crezind ca te mai gindesti la mine..
Mai cred ca-mi zimbesti uneori..Asa ca Isus unui copil..Acoperitor..Patetic si etern..Sublim in nestiuturile fiintzelor care imi erau aproape..Mai cred ca imi zimbesti ca si cind ai veni din lumile care stiu toate raspunsurile fiintzei..Mai cred ca esti un adevar care a venit de dincolo ca sa ma acopere cu liniste, si calm tot ce mi-a fost nestiut..
Azi sint un om..Azi am trecut dincolo de toate intrebarile..Azi am unele raspunsuri ale fiintzei mele..Si azi am o certitudine..Ca tu esti acolo, ca sa-mi raspunzi la toate intrebarile pe care ti le pun..
No comments:
Post a Comment