Uneori linistile ne sint bazate pe imagini si idei pe care le stim sigure..Alteori linistile ni le impunem, pentru o dorinta de stabilitate cind plutim in deriva..Si ne legam de acele linisti ca de un reper pe care l-am dori fix..
Alteori nelinistile se bazeaza pe linistile relative, pentru ca realizam ce schimbator e totul, si ce mult si diferit ni se arata variantele de viitor..Si asa ne amestecam in noi linisti si nelinisti care uneori ne dau calm, alteori nesigurantza..
In viata sintem fiintze care apartinem ori de masculin, ori de feminin, si avem in noi un psihic nascut, si format..Sintem parte din partzi care apartin unor lumi complicate..
Avem memorie..Sintem ce ne amintim ca sintem..O parte din ceva..Si mai mult decit orice, o parte dintr-un duet pe care il cautam, o jumatate dintr-o sfera perfecta care pluteste undeva, si care ne asteapta..Sintem nascuti imperfectzi special asa, ca sa invatam sa ne cautam cealalta imperfectziune care sa ne aduca linistea..
Stim ca sintem atit de trecatori..Si mai stim ca sintem atit de sensibili, ca ne impresioneaza atitea..Sintem si rationali, si afectivi, si ne lasam purtatzi prin viata de ce ne amintim..De ce ne amintim ca am fost, sau sintem, pentru ca sintem complicati si relativi..
Am in mine o toamna mare de tot, mai mare decit toate marile si oceanele, si o am asa pentru ca imi amintesc atitea din toate cite au fost..Si mai confund amintirile cu toamna asta asa cum le confund cu celelalte toamne, pentru ca la mine toamnele converg spre o notiune de toamna ideala in care si amintirile converg la fel spre ceva ce ar fi o amintire ideala..Ce frumos..Un ideal care sa contina idealuri care sa contina cine mai stie cite alte idealuri..Si toate compuse din linisti, care si ele sa faca parte dintr-o liniste a tuturor universurilor..
Ma gindesc ca, odata, cindva, toate se vor sfirsi, si mi-e asa de trist si mila de tot..Ce pacat ca nu vom putea sa devenim ce ne dorim cu adevarat, asa peste timp..
No comments:
Post a Comment